miercuri, 5 februarie 2025

Povestea continuă

 


Ne-am împodobit de la început viața afară, în aer liber, bucurându-ne de  jocurile copilăriei, alergând cât era ziua de lungă, bătând mingea dacă ne strângeam mai mulți, sau scăldându-ne în apele râului dacă-l aveam aproape și era miez de vară. Sau lunecând pe coastă la derdeluș în zilele atât de scurte ale iernii. Spre seară, prinzând licurici și lipindu-i pe frunte, sau scuturându-ne de zăpadă după caz când intram în curte, ne așezam la masă uitând adesea, drăcușori cu coarne plini de haz, să ne spălăm pe mâini...

Dar de ce am fi avut bunici dacă ne-ar fi lăsat să greșim! Se ridicau de la locul lor să ne toarne apă și își aminteau totodată că n-au dat mâncare la câini... După cină intrau apoi cu noi în dormitor să ne spună povești, până adormeam într-o blândă lumină. Niciodată nu prindeam sfârșitul poveștii și nu aflam dacă pe prințesa pe care o sechestrase zmeul a salvat-o până la urmă Făt Frumos.

S-au schimbat vremurile sunt mai cu susul în jos și copiii au devenit bunici. S-au schimbat și poveștile, rareori se încheie într-un mod fericit.

S-a sfârșit aseară la Cluj și povestea Simonei Halep, o poveste cum n-a mai fost alta și nici nu cred că va mai fi curând. Pentru noi în Panteonul planetei albastre și în inimile noastre la capitolul tenis, ea va rămâne prințesa rachetei, un vis.

 Chiar dacă zmeii de la Ialta (Ce coincidență, Conferința de la Ialta s-a desfășurat între 4-11 februarie, întocmai datele de desfășurare ale Transylvaniei Open!..) au  sacrificat acum 80 de ani, libertatea micilor națiuni, pe Simona Halep zmeii de-acum n-au putut să o facă să plângă.

Nu a fost o înfrângere ci doar un capăt de drum partida cu italianca Lucia Bronzetti, hotărâtă de timp și de corpul ei omenesc, cum inspirat a declarat Simona. Atât a fost înzestrat de Dumnezeu. Ea și-a câștigat demult dreptul la glorie prin tot ce a realizat prin munca sa.

Măcar zmeilor de-atunci le-au rămas numele în istorie, alde RooseveltStalin și Churchill. Celor de-acum care i-au întrerupt cariera, le rămâne numele anonim pe vecie.

Mulțumim Simona! Nu am cuvinte pentru tot ce ai realizat în povestea ta. Rămâne să-ți continui povestea ca zână bună. Succes!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu