18. PRINTRE CĂRȚI ȘI IUBIRI. O campanie de autor tânăr...
(Arhivă cu lansări de cărți). CRUCEA DE PIATRĂ. Lansare București Art Creativ, Prezentare Roșiori de Vede
Au scris despre carte prieteni buni sau îngeri, Adrian Alui Gheorghe, Domnița Neaga, Daniel Marian, Petronela Apopei.
Considerațiuni din Trei surse
..................................................................................................................................................
Întâia sursă, autorul
„Prietenul meu olandez, vizual artistul Frederik Weerkamp(Dumnezeu să-l odihnească! Într-una dintre fotografii, împreună, la Sinaia...), mi-a îmbogățit cu desenele lui parte semnificativă din cărțile mele de poezie: Norduri, Ceară şi miere, Argintarium şi Al cincilea anotimp. Pentru Crucea de piatră mi-a trimis o mostră drept copertă, dintr-o serie cu 144 fotografii despre cruci în artă. Un proiect curajos şi inedit cu care mi-a propus să acopăr ereziile mele din paginile cărții...
Mi-a luat ceva timp până să dezleg povestea celor două statuete de maici moderne, privind îndelung la pocal. Bine că am meditat la Teoria vieții eterne a lui Rodney Collin şi n-am asimilat potirul, cu conceptul Sfântului Graal!
Şi mai mult mi-a trebuit, să pătrund prin acoperământul acelei cruci şi să înțeleg că interiorul era de sticlă. După ce dădeai învelișul la o parte, în sticlă odihnea un lichior de nuci, din care să închini pentru poezia din carte.
..............................................................................................................................................
A doua sursă
„Există un filon religios în poezia lui Ion Toma Ionescu. Ascuns, ca orice fibră de valoare. Poetul are flerul de a nu eșua în declarații şi în predici. E duhul de nepătruns, omniprezent al creației şi, deci, al artei.
Cine citește poezia lui Ion Toma Ionescu devine mai bun. Şi se înalță pe aripi. Aripile lui nu sunt de vultur, ci de porumbel. Dar liniștea, blândețea, bunavestire sunt ale păsării lui Noe.”
Se pare că a avut dreptate Petre Anghel care scria aserțiunile respective în postfața Nordurilor.
Când am descoperit pe noptiera măicuțelor în fotografie, volumul meu de poezie, Argintarium, după prima uimire am avut dovada că şi măicuțele l-au bănuit de înțelepciune pe profesorul Petre Anghel şi, având la îndemână asemenea resurse, ca să se înalțe pe aripi, au citit din poeziile mele în loc de rugăciune.”
.................................................................................................................................................
A treia sursă
Cum desigur are dreptate şi Adrian Alui Gheorghe când scrie în cuvântul de dinaintea Crucii de piatră:
"Poezia lui Ion Toma Ionescu este mesajul unui Orfeu care a privit în urmă printre degete, încălcând restricțiile, păcălind deitatea care l-a avertizat că dacă viața este frumoasă, ea este expusă, indiscutabil, păcatului. Numai că poetul a înțeles corect: nu e un păcat să trăiești, dimpotrivă, e un păcat să nu trăiești cu toți porii inimii deschiși. Din acest motiv, două voci se întretaie în fiecare poem din această carte: una trăiește dezlănțuită, de la ”adulter” la ”schimbarea de ochi”, de la ”glezna apei” la a pipăi ”carnea umbrei” sau sânii femeii ”cu cinci sâni”; cealaltă esențializează viața și clipa, în spiritul unui Eclesiast care vorbește sieși și lumii despre ”vanitatea vanității”, fiind un fel de decont senzual al fiecărei stări. Ion Toma Ionescu este un poet greu de alăturat vreunui curent literar actual, acest lucru conferindu-i autoritatea unei voci lirice care vorbește în mod propriu limba poeziei de azi și dintotdeauna. Uneori o face în pustiu, ca orice poet adevărat, totul e ca eventualul cititor/ receptor să aștepte răbdător răspunsul pustiului la ”agresiunea” frumuseții: înflorirea cactusului care nu își arată fața decât atunci când simte că soarele îl cercetează numai și numai pe el. Asta face poezia lui Ion Toma Ionescu: provoacă ”floarea de suflet” din fiecare cititor. Cu un pic de răbdare, cititorul poate să depună mărturie că această carte se transformă, îngânând-o cuvânt cu cuvânt, într-o grădină cu flori frumoase și rare."
....................................................................................................................................................
Şi cum informația e venită din trei surse, cel puțin una dintre ele din internațional, mulțumită bunului Frederik, e clar că am devenit dintr-un poet mic al Direcției 9, unul aproape universal…
Un recital poetic din Crucea de piatră
1. Recital Boema 9. https://www.youtube.com/watch?v=UaThrqC2qrw&t=13s
2. Copacul care și-a pierdut pădurea. Roșiori de Vede
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu