Bunicul trebuia să plece la cer. Aşteptând luntrea, verifica din listă cu îngerul şirul obiectelor necesare călătoriei: carnetul de însemnări, bănuţul de argint,tabacherea, paharul de whisky şi fotografia aia îngălbenită a bunicii cu calul în faţa prispei mâncându-i din palmă covrigi de Buzău. Şi dintr- dată se lumină ieşind din buimăceală, uitase gheaţa. Cum să tainească în Poartă cu “sfântul”,dacă n-ar fi plutit gheaţă-n pahar?!…
Taman picase şi Caron să-l treacă Stixul, să mai aştepte, acu ne-ntoarcem după gheaţă.
După gheaţă, fruntea acoperită cu broboane parcă nu mai ardea. Dispăruse şi negura. Măi copii m-am întors. Daţi-mi să gust un pahar cu whisky.
