Arena verde ca un ecran uriaş ţine pe umeri întreg arealul galactic. La poarta din stânga, batavii se cocoţaseră ciorchine pe o locomotivă şchioapă (Arjen Robben era se pare la manşă) şi suflau concentraţi în vuvuzelele lor portocalii.
Armada roja intrase în teren cu o mie de triste figuri, şi doar o singură Dulcinee flutura batista în inimile de tinichea ale cavalerilor îndrăgostiţi.
Nu stiu cine avusese ideea ca mingea Jabulanii(numele de vădană al Dulcineei) să fie aruncată în joc de caracatiţa Paul, înainte ca Paul să fie sacrificat, şi copt la tavă pentru dineul de închidere al oficialilior.
Închiderea lor era deja stabilită, imediat după ce Franţa, Argentina, Italia şi Brazilia au părăsit competiţia, victime ale arbitrajului corect.
Cine a câştigat disputa în iarbă?...Ce mai contează. Până la urmă au câştigat Mutu şi fratele Becali. Mutu la Haga procesul cu Chelssea, iar Becali a recâştigat Steaua se pare, cu o cacialma la Piţurcă.
2-1 rezultatul finalei.
Ar fi cazul să sacrificăm şi noi o oaie. Pun pariu că ne-o dă Becali cadou, cu preţul valizei.
