am decis sa rămânem pereche,
cât timp parcurgem
pe firul apei
drumul în peşteră
(consensual e o alegere prestabilită,
singura,
numai că optând
în libertatea deplină a deciziei,
l-am stârnit pe Dumnezeu,
liberul arbitru
ce stă între noi,
cu privirea oarbă şi imparţială
cumpănind apele)
ne sprijinim unul pe celălalt,
în intuneric acum.
ea stă cuibărită ca un ghem al fricii
în mine,
încărcându-mă cu ioni negative Qi,
şi pompând neîntrerupt
prin cele 12 meridiane
…o uzină electrică
în vârf de sarcină
irizând scheletele
albe fosforescente
…stalactitele timpului,
ca nişte stâlpi fragili
de susţinere
la capătul drumului
pe dedesubt,
în lumină,
sprinţară ca o veveriţă,
umbra sare înaintea mea,
şi în jurul meu.
ţopăie aruncându-mi
priviri protectoare,
călcând uşor furnicile
şi nisipul,
şi se hlizeşte mirată
de puţinul ascunziş
care mă încape
în nămiaza arşiţei
Imagine: http://3.bp.blogspot.com/_92OuqeA00_U/TDA38aKjyhI/s1600/spaceimages_2082_55151140.gif
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu