luni, 29 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XLIII-a. Soldatul de la Marathon

Nenikikamen (am învins!) a strigat Pheidippides, mesagerul atenian după ce a alergat distanţa de 42 de kilometrii de pe câmpul de luptă de la Marathon pâna la Atena, pentru a anunţa victoria asupra perşilor. S-a prăbuşit, şi a murit.
Firesc tot 42 de etape a avut şi maratonul nostru de la SuperBlog.
Similitudinea se opreşte aici. Chiar dacă noi concurenţii am fi greci, perşii cine să fie? că doar nu cititorii, nu cu ei ne luptarăm. Eventual cu juriu, dar perşii copleşeau pe greci ca efective de trupe, juriul ne copleşeşte doar cu notele. Oricum ar fi, cum ne-ar sta nouă oameni serioşi să-i alergăm pe juraţi de la spate până pe ţărmul Mării Egee, că tot nu-i mai spală nici apele mării.
În plus, noi am avut sponsori, drept e c-aveau şi ei niscaiva zei…
            Cu partenerii media ai evenimentului le-am pus capacul. Pe vremea aia chiar că  n-aveau cum să existe.

Noi la SuperBlog am avut nene parteneri serioşi:

TVR – Zona IT, emisiune difuzată saptămânal vinerea la ora 18 pe TVR2 cu un program dedicat fenomenului informaţional
Connect,  revistă de telecomunicaţii cea mai mare din Europa
PhotoMagazine, revistă de tehnică şi artă fotografică
Radio Lynx.ro, păreri, muzică, interactive, concerte de club live, evenimente de business, etc
http://www.121.ro/index.php, comunitatea femeilor senzaţionale, horoscop, modă, relaţii, carieră şi multe altele, un site pe care nu te plictiseşti
http://www.arenait.net/, siteul câştigător anul trecut, hardware, software, evenimente IT
http://www.moneywatch.ro/, analiză bussiness, socială, investiţii, câstigător de asemenea anul trecut.

Se pare că până la urmă l-au avut şi ei partener media pe Herodot…

Se poate, nu mai zic nimic, doar că oricum nu eu voi fi soldatul cu Victoria! Să râmână el cine va fi… cu GLORIA.
A servit cu demnitate istoria…

SuperBlog _ Etapa XLII-a. Un ASUS pentru Alexandru

ne fulgeră pe şiră cu colinde
se hârjonesc în suflet lupii tineri\
în cer un înger candela-şi aprinde
şi clopotele ard la Sfânta Vineri

ce veşnic ninge cearcănele serii
pudrate-s cu mireasmă de răşină
şi parcă înfloresc în glasuri merii
…în ieslea lumii pâlpâie lumină
*

Am prefaţat această ultimă temă jurizată din concurs cu un colind luat din volumul meu de versuri Glonţ de argint. Am o stare melancolică la finalul acestor zile devenite istovitoare pe parcurs, şi în orice caz neobişnuite pentru mine, în care am vrut să picur puţină originalitate, un strop de umor, şi adevăr cât poate să ducă firavele mele cunoştinţe de specialitate (ce lipsesc cu desăvârşire, la propriu) împrumutate de pe Google.
Rezultatul, privind în clasamentul provizoriu, pare să nu fi plăcut juriului. Mie însă da, (sper nu numai mie!) şi consider că m-am înbogăţit cu încă o experienţă. Las premiile celor care scriu în tipare recunoscute, ce nu-ţi forţează neuronii, pe care niciodată nu trebuie să le parcurgi până la capăt. Consideraţiile inconfortabile şi divagaţiile nu au căutare acum, şi aşa timpurile sunt zbuciumate.
Se pare că nu pot depăşi o uşoară nemulţumire.
Ultima temă, generos a fost ASUS-ul de această dată, îmi prilejuieşte să fiu relaxat. Vin sărbătorile, în cer se purifică la greu zapada şi îngerii repetă cu copii în cor colindele.
Şi pentru că trebuie să fac o comunicare importantă, acest concurs mi-a invadat blogul de două luni, intrând cu totul în viaţa mea privată, mă va suporta sper, în particular, preţ de câteva rânduri. Se va dovedi că există o legătură.
V-aduceţi aminte de povestea lui Alexandru? E încă postată pe blog. Dar de campania făcută pentru susţinerea lui prin redirecţionarea celor 2% din impozitul pe salariu, (o lege bună), către fundatia SERA?  Ei bine, am o veste extraordinară. Campania de susţinere din primavară a avut succes.
S-au strans aproximativ 500 de declaraţii, iar în urma acestora Alexandru a primit o parte din banii necesari deplasării din luna ianuarie 2011, în Germania , pentru operaţie.
În numele lui Alexandru, eu şi Cristina, mama lui, mulţumim din suflet celor care ne-au fost aproape!
Şi acum legătura cu laptopul ASUS, cadou de Crăciun.
Poate să pară un pic forţată, dar nu e. Alexandru va face în curând 7 ani. V-am mai povestit, el e cel care a testat laptopului meu Acer Extensa rezistenţa la apă, n-a rezistat, dar funcţionează cumva.
Departe de mine gândul de a argumenta exagerat şi plictisitor, dar la prima operaţie la 3 ani, o operaţie grea, prilej cu care nepotul meu şi-a pierdut darul vorbirii, după o lună de imobilizare pe spate şi întristare profundă, primul zâmbet care i-a apărut pe chip a fost datorat unui laptop pe care i-am pus un desen animat. Atunci s-a întors cu faţa către noi soarele.
N-aş vrea să devin melodramatic, dar el e familiarizat cu laptopul, vă asigur nu e prea mult. Îşi deschide singur jocurile, deseneaza, îşi caută şi porneşte singur desenele animate.
Dacă totul va merge bine în curând vom învăţa să recunoaştem literele şi idealul ar fi să învăţăm să scriem şi să comunicăm, cu ajutorul laptopului poţi face o serie de aplicaţii cu programe simple, dar eficiente.

Pentru el mi-aş dori de Crăciun un ASUS Eee PC 1001 PX, fără costuri prea mari, să-l aivă cu el în Germania, să-l pot vedea, şi să-mi facă semne cu mâna pe camera WEB


Pentru aceasta postare juriul a acordat 95 puncte

Constelatii paralele

Numele galaxy(e) provine din greacă şi înseamnă lăptos, desigur pe filiera Căii Lactee. E un sistem cu masă, alcătuit dintr- o aglomeraţie de stele. Într-o galaxie numărul stelelor începe de la 10 milioane, ajungând la un bilion în galaxiile mari, toate orbitând în jurul unui centru de gravitaţie.
Tot 10 milioane, dar de data asta de produse din gama IT&C are la această oră şi magazinul online IT GALAXY, descoperit fără vre-un telescop spaţial Hubble, (plasat pe orbită undeva dincolo de atmosferă, pentru ca imaginile sa nu fie perturbate de turbulenţe terestre), ci mult mai simplu în blogosferă folosind instrumentele unchiului Google
Serch www.itgalaxi, si ţi se descoperă o minunăţie de magazin online ce-ţi oferă o parte însemnată a civilizaţiei si înaltei tehnologii terestre pe care o poţi atinge, te poţi bucura de ea la tine acasa după ce o cumperi, spre  deosebire  de civilizaţia astrală la care poţi privii lung prin telescoapele ultra sensibile, o poţi imagina, dar nu dispui de anii lumină necesari ca să o poti compatibiliza nevolnicelor noastre simţuri.
Să rămânem deci la it galaxy-ul deţinut de SC COBRA MEDIA SRL ce  ne poate implini maruntele noastre aspiraţii şi să lăsăm în plata Domnului astrala Fată Morgană, care ce e drept ne-a inspirit în demersul introductiv ce tocmai am isprăvit să-l săvârşim.
Şi ca sa intrăm cu deplinătate în miezul lucrurilor, să spunem încă de la început că trebuie sa fim pregatiţi să găsim aici asigurate servicii şi produse la cele mai înalte standarde şi cele mai mici preţuri din piaţă. Sa continuam cu AVANTAJ-ele, adica ai posibilitatea sa folosesti cardul Avantaj, cumpând acum şi plătind după treizeci de zile. Din 1 octombrie se poate plătii şi în rate.
Despre produse
O constelaţie întreagă de produse din generaţia tânără în plină formă şi vreau să fac precizarea, n-am zărit în jur nici o gaură negră care să pună în pericol major buzunarul clientului. Nu-i mai puţin adevărat că forţele de atracţie magnetică o dată intrat în sistmem, acţionează cu certitudine, miraculos din toate părţile,  dar rămâne libertatea deplină a alegerii individuale garantată de constituţie, şi aici intervine din când în când fluierul arbitrului, cavalerul în negru care e direct pe mână cu guvernatorul Băncii Naţionale şi te avertizează când simte că faultul asupra bugetului periclitează echilibrul. 
Vizitaţi site-ul cu incredere şi nu încercaţi să mituiţi arbitrul. Cu Isărescu nu ţine!

duminică, 28 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XLI-a. O gură de nisip

Mă simt ca un călător istovit când ştie că mai are două zile de parcurs şi poate atinge umbra. Ce binecuvântare şi răsfăţ, oaza aceea verde lângă lacul albastru, după nesfârşita întindere a deşertului!
Cât mai iau o gură de nisip, am timp să studiez în amănunt imaginile mult dorite. De la razele fierbinţi ale soarelui am în cap două televizoare. Pe partea dreaptă un televizor LCD, iar pe stânga un televizor LED de ultimă generaţie. Care e diferenţa între un televizor LED şi un televizor LCD, ambele folosind acelaşi ecran LCD cu cristale lichide la afişaj?
Diferit, doar modul în care este  utilizată lumina pentru a genera imaginea în spatele ecranului. La LCD classic, lămpile fluorescente cu catod rece răspândesc o lumină albă în partea din spate a ecranului, pe când la LED, diodele organice emiţătoare de lumină (LED-uri) emit o lumină colorată utilizând mai puţină energie şi mai puţin spaţiu decât becurile tradiţionale. Nu ne mai complicăm amănunţind că la rândul ei noua tehnologie poate avea iluminare din spate, cu LED-uri sau Edge LED-uri. Oricum dezvoltarea e la început, orizontul abia deschis, şi trendul vânzărilor deja înclină balanţa.
Ar trebui totuşi să fac un efort de concentrare să văd cum stau cu imaginile.
Pe dreapta la LCD,  pare să am un raport mai scăzut de contrast, un unghi de vizualizare mai mic (un privitor ce se afla la un unghi mare faţă de televizor nu vede imaginea cu aceeaşi claritate ca unul ce priveşte din faţa ecranului), şi lumina de fundal poate crea distorsiuni de luminozitate.
În schimb, pe partea stângă am un contrast foarte bun: 3000000:1 (cu mult peste LCD), culori vii şi naturale, ultrasubţire ca dimensiune, îl poţi pune ca pe un tablou direct pe perete.
Poluarea şi consumul de curent sunt foarte mici la amândouă.
La dezavantaje deocamdată plusează televizoarele de tip LED, mai scumpe aproximativ de cinci ori decât celelalte.
In concluzie, pe  dreapta cutiei mele craniene bătute de soare am un televizor LCD destul de bun ca raport calitate/preţ, iar pe stânga am unul mai performant dar şi mult mai piperat la preţ.
N-am să mă hotărăsc acum în prăpădul de arşiţă ce mă plezneşte în moalele capului, de parcă îmi filează o lampă ca la Diamantul bunicii.
           Am să opresc temporar transmisiunea paralelă, şi o să număr consecvent în continuare paşii, până ajung în mijlocul vegetaţiei luxuriante a oazei de la capătul drumului. Nu se poate, sub arcadele vegetaţiei luxuriante să nu găsesc o bere rece Timişoreana, si abia atunci voi recăpăta discernământul întreg, să optez.      
          Cu temele făcute, a doua zi, din aeroport mă voi prezenta fără escală direct la Azerty.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XL-a Ceaţă pe fluviu

Dialogurile cu Pasărea ceţii nu sunt o noutate pe blogul meu. De un timp însă pasărea a intrat în grevă. Nu mai ciripeşte nimic. Oftează şi mănâncă seminţe. Bine măcar că nu i-a dat prin minte să intre în greva foamei, ce m-aş fi făcut, aş fi fost nevoit să mă expun răstignit pe sticlă, întrebărilor Marii Preotese de la Realitatea TV, în Ora de foc. Atât ar fi bătut câmpii Oana, de-aş fi fost obligat să-i retez scurt macaroana.  Ţi se face lehamite cât o răsuceşte cu limbuţa ei despicată până reuşeşte să facă legătura cu preşedintele…
Am bănuit mai apoi că s-a pus pe bune cu sindicaliştii, că deh şi-acolo e multă ceaţă… cu fondurile, cu patrimoniu, şi aud că se doreşte să se facă lumină. Pasărea mea, precum şi liderii sindicatelor, la lumină nu pot avea libertate de mişcare deplină.
Dar n-am zărit-o manifestând, nici măcar la mitingul poliţiştilor, şi mai mare ceaţă ca acolo, rar…
Nu s-a înscris din câte ştiu nici în partid. L-a tot urmărit în zborul ei dezordonat pe Ponta; cine-l obligă frate la înălţimea şi greutatea lui să facă piruiete ca un balerin!...
Despre Crin,
numai de bine!...
Dar e prea senin
în nor
când susţine
că doar nevasta
din coasta lui
e în serviciu
Patriciu-lui
            în offshore…

Nici de zburat, nu mai zbura, pasărea!...
Până-ntr-o zi când de pe patul ei de suferinţă, în grai pierit mi-a zis:
_Am înţeles că vrei să faci business pe blog!…Aveam deja mustrări de conştiinţă. Îi ajunsese fierea la bojog!
Asta era!
Protestul ei din business izvora.
Va trebui cu mintea în derută, şi cu experienţa mea de viaţă
s-aleg:
ori ceaţă,
ori valută!

ÎNCERCAM S-O CONVING:
            _ Dacă e ceaţă, e umezeală şi frig.
            Ceaţa e, gaura de la covrig…
            _ E poezie…e metaforă…
            _ Da ştiu, bei apă şi mănânci anaforă.
_ Ceaţa e starea de graţie primordială.
Banul e doar momeală,
E ochiul dracului…într-un cuvânt
_ Dar dacă-l ai, şi dracu e sfânt.

Ne-am ciondănit o vreme. N-am ajuns la concluzii. În mintea ei, sau a mea erau zeci de confuzii. Arta compromisului ar trebui să ne împace. Aştept Pasărea ceţii, deocamdată tace…

Cerintă specială la temă: coerenţa

Si care-i dilema?
Coerenţă? Câtă apă-n Danubiu!
O s-o vadă şi juriul n-am nici un dubiu!
Dacă e
ceaţă pe fluviu