duminică, 6 noiembrie 2011

Coverga. Amintiri din viitor

  ProbaSponsor: real,- Hypermarket
Nume proba: Cumpara romaneste
Enunt proba:
Redacteaza un articol pe tema produselor romanesti. Ce produs romanesc iti aminteste de copilarie? Cat de important este sa consumam produse romanesti, din punctul tau de vedere? Cum putem sustine toti economia romaneasca prin programe similare celui organizat de real, “Produceti romaneste, vindem romaneste”?

        

          În satul de baştină al copilăriei mele, tata-mare îşi purta doar porecla - Tobârlan nu şi numele. Aspru, viguros, răzvrătit, falnic, cu cămaşa lungă de in, brăcinar, pantaloni albi de dimie, mustăţi şi baston. Bastonul şi-l căpătase cam pe la 75 de ani când a căzut din tei, urcat să-i culeagă floare Dumitrei,o femeie frumoasă la viaţa ei, fără bărbat, aşezată cu casa pe Valea Pribei, înainte de mama-mare Lina, neam bun de popi - bogată, răbdătoare, bolnavă mama-mare, aşteptând mai spre fundul văii... 
          Aşa se explică jumătatea de an în care tata-mare nu ajungea acasă, decât la sărbători, să-şi schimbe straiele pentru biserică. De la răsaduri şi până la recoltă, coverga din luncă, împletită meşteşugit din crengi, cu patul, în ţăruşi înfipţi direct în pământ, cu sarică de aşternut, şi cu vălimărencele nu doar mână de lucru... Coverga aceea era libertatea lui. 
          Când uda roşiile spre seară ştia să vorbească cu ele, le mângâia, le căina de căldura de peste zi.
          O-ntâmplare mi-aduc aminte, la optzeci şi ceva de ani, într-o duminică, în biserica plină ochi cu evlavioşi încremeniţi instantaneu, bunicul furios l-a scos afară de barbă pe preot ameninţându-l cu bastonul, pentru că popa grăbit sărise parte din slujbă(...)„Grijania lui de ţap logodit”!

           Să te ferească sfântul de cristoşi şi dumnezei, dar mai ales de bastonul zburătăcit în câmpul cu roşii, ardei, vinete şi alte soiuri de zarzavaturi care de care, mai cărnoase, mai aromate, mai gustoase, din lunca Argeşului, când noi nepoţii, draci de copii cu vitele la păscut prin zăvoi, dădeam atacul urlând ca indienii, din spatele covergii. Că doar nu roşiile ne interesau pe noi împieliţaţii, ci vălimărencele cu poalele-n brâu, scăpate din covergă şi alergând prin varză ca nişte canguri în călduri, să nu le desluşim chipul, să ajungă să treacă râul dincolo, în Valea Mărului.
          Tata-mare, mijea pe sub mustaţă şi totdeauna ţintea cu bastonul departe de noi, să nu atingă bietele zarzavaturi(...). La vre-o juma de oră ne striga şi ne punea la masă. Fiertura de varză, roşii dolofane, cărnoase şi ardeii graşi cu untură întinsă pe pâine. Doamne ce gust dumnezeiesc aveau! N-am uitat nimic!     
          Am avut privilegiul în câteva rânduri să mă întind după festin în patul din covergă. De-a lungul vieţii, mai târziu, am încercat nenumărate paturi de lux, confortabile, somptuoase. Acele scânduri tari au rămas în memoria oaselor mele crude, ca şi cum aş fi odihnit într-un pat de uriaş, iar bucatele... ce să mai vorbesc.
          Nu găsesc acum, să caut mult şi bine, să-şi amintească cineva adevăratul nume al lui tata-mare. Ăi mai bătrâni recunosc dacă sunt întrebati: "N-am mai mâncat roşii gustoase ca la Tobârlan. Păstra din an în an sămânţă."
          Am păţit-o şi eu, târziu, după 89 când s-au dat pământurile căutându-l în registrul agricol la primărie.
          - Cum îl cheamă pe bunicul? m-a întrebat secretara, tânără, isteaţă:
          - Mitică Tobârlan, i-am răspuns. N-a găsit Tobârlan...Uşor mustrătoare şi iscoditoare în acelaşi timp:
          - Da’ pe tatăl dumneavoastră?
          - Toma Ionescu.
          - Să-l căutăm la Ionescu atunci şi pe tata-mare. Mitică, vine de la Dumitru?... Ionescu S Dumitru, sigur ăsta e, l-am găsit. E trecut cu pământ doar în grădina casei.
          - Şi pământul din luncă, de la coverga unde planta roşii? Toată Lunca  Ţigăncii, de pe malul Argeşului până-n zăvoi, era a lui.

                                                              *
           Ca să fiu sincer ideea
real,- Hypermarket-ului de a întinde o mână producătorilor prin desfacerea în reţeaua lor a produselor româneşti m-a câştigat total. Nu vreau să pun într-o lumină proastă calitatea produselor frumos ambalate care vin de dincolo, dar noi avem aici un sol binecuvântat, râuri şi munţi, păduri bogate, o climă blândă binefăcătoare. Noi ştim să vorbim cu plantele, cu animalele domestice sau animalele pădurii, cu păsările şi peştii. Ştim să iubim. Nu degeaba se zice că România e Grădina Maicii Domnului.
           Mă strecor printre rafturile cu produse. Nu sunt doar produse alimentare, dar mai ales acelea îmi fac cu ochiul. Citesc “CUMPĂRĂ ROMẤNEŞTE” şi mă bucur. Simt deja în gură gustul căpşunilor culese pe fugă din plantaţia fără garduri a lui Policrad, parfumul merelor din grădina raiului casei bătrâneşti, unde nu mai stă nimeni.

Postat in cadrul concursului SuperBlog 

Jurizat 94 puncte

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Bagheta fermecată


 
           Libertatea alegerii e panaceul autonomiei. Tema asta mă pune pe gânduri. Se dă câmpul alb, întins, adânc, tridimensional dacă vrei, în ecranul monitorului şi literele albe, ca nişte fulgi de zăpadă, gata pregătite de brainstormingul care stă să înceapă. Furtuna se dezlanţuie, viscolul se înteţeşte, o ceată de îngeri desenează pe schiuri cristiane coborând din cer. Cumva îmi zâmbesc şi trec mai departe sporovâind în treaba lor. Undeva în dreapta şi puţin în spate, un aluniş tânăr ascunde pădurea-mpietrită. Îmi scot briceagul şi retez scurt o nuieluşă dreaptă ca o rază, dintr-un tufiş. O ascut la vârf cum făceam în copilărie pe prundul râului când desenam în nisip. Cu ea va trebui să scriu pe zăpadă, mângâind aerul, acest eseu.
           Despre libertate poţi avea abordări multiple. Important e să ai totdeauna posibilitatea să alegi. Eu am ales să scriu în acest mod, chiar dacă pe margine, juraţii, mă presează, înjură şi fac gesturi obscene arătându-mi cu degetul că sunt reguli şi nimic nu e autonom.
           Eu folosesc Rent-a-car-ul.
           Azi vreau un automobil de culoare roşie, mâine unul argintiu, luni dispoziţia mea sufletească cere un alb murdar. Nu vorbesc de mărci, mă plictisesc repede, le schimb dupa caz. Doar în weekend când sunt cu blonda, ea conduce acelaşi tip de maşină luxoasă, o limuzină albastră rezervată din timp.      
          De ce nu conduc eu? Cum aş putea pierde spectacolul din stânga mea. Ţinuta ei perfectă, suplă, elegantă, uşor înclinată spre înainte, figura destinsă ce se deschide înflorind simultan cu apăsarea piciorului pe acceleraţie, şuviţa de păr ce-i intră în ochi cănd îşi întoarce spre mine scurt privirea senină, mulţumită, genunchiul uşor dezgolit cănd apasă ambreiajul, bucuria manifestată când depăşeşte "momâile din trafic":
           _ Ce-or fi căutând pe banda a doua!?...
           Fericit şi eu de fericirea ei i-am arătat pe tabloul de bord viteza. Depăşise de mult ce era admis. S-a aşezat în scaun retrăgându-şi uşor piciorul de pe acceleraţie.
           _ Libertatea dacă n-are norme, nici viaţa nu poate avea valori!

           A virat uşor la stânga trecând dincolo de marginea drumului şi a oprit în spaţiul tridimensional. Câmpul, altădată alb, era nimbat de flori multicolore. În jurul nuieluşei de alun am strâns un buchet şi i l-am oferit cu drag.
           Până la firma rent a car de unde închiriasem maşina am condus eu.
Aceasta postare este facuta in cadrul Concursului SuperBlog 

Jurizat 80 puncte

Dosarul Albastrii _ Emisiune TV


vineri, 4 noiembrie 2011

Agua de la Tierra - NH - parfum!

ProbaSponsor: NH Hoteles
Nume proba: NH HOTELES “WAKE UP TO A BETTER WORLD”      


  La inceput am crezut ca e o farsa. Un mesaj pe Facebook m-a sagetat in inima accelerandu-mi pulsul. Nu sunt eu cunoscator de limba spaniola dar intelesul cuvintelor acelora m-a gadilat placut in urechi asezandu-se in intelegerea mea, ca apa scursa dintr-un robinet in paharul gata sa se umple. Redau mai jos textul:
          El concurso "Name your Room” tiene un feliz ganador! Durante las últimas 4 semanas, miles de amigos han puesto sus nombres a las habitaciones de NH Hoteles alrededor del mundo. Ahora, estamos felices de anunaciar que Ion Toma Ionescu es el ganador del concurso! Él disfrutará un viaje por una semana a México en "su" habitación del magnífico NH Queretaro. Gracias a todos por participar! Esperamos que hayan disfrutado el concurso y recuerden que toavía tienen su propia habitación en algún hotel NH.
          Am baut jumatate din paharul cu “Agua de la Tierra”, (sunt si o serie de parfumuri) in ambalaj oxo-biodegradabil (durata de biodegradare a ambalajelor e de maxim 7 ani de zile, in loc de 400 de ani cat dureaza plasticul), aflat la indemana si m-am asezat pe scaun. Imi venise in minte unul dintre pricipiile dupa care se ghideaza reteaua hoteliera NH (al treilea lant din Europa pe segmentul business detinand 400 de hoteluri, însumând 59.847 de camere, situate în 25 de tări din Europa, America si Africa.) pe care mi le tradusese cineva la Buenos Aires:
          Imaginatia fiecaruia dintre noi este nelimitata, dar resursele Planetei sunt limitate; de aceea, reducem consumul de apa si administram mai eficient resursele naturale.
          Am respectat pricipiul, bine ca mi-am adus aminte! O sa mai citez cateva principii sanatoase din conceptul “Wake Up To A Better World”, sa se vada ca sunt un tip cu discernamant si ca statul roman nu a investit degeaba in mine
          Reducem utilizarea energiilor conventionale si nu in ultimul rand, noi insine oferim energie pozitiva oaspetilor nostri.
          Utilizam surse de iluminat ecologice. 
         Nu facem economie de zambet, sprijin, buna dispozitie, dar facem economie la tot ceea ce ar putea dauna mediului inconjurator. 
         Am inlocuit mentalitatea de “nu se poate”cu atitudinea “sigur ca pot”.
         Reusim sa iti oferim intotdeauna o dimineata buna si un “Buna Dimineata” nu doar prin cuvinte. 
         Avem grija de mediul inconjurator la fiecare intalnire de afaceri organizata in hotelurile noastre, propunand conceptul de “ecomeetings”: folosire eficienta a energiei si apei, reducere a emisiilor de CO2, utilizarea de materiale biodegradabile.

           Abia ma-m intors din Argentina. Se pare ca am avut acolo un prieten bun: BORGES (Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo). El a fost unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea. Romancier, poet, eseist, faimos pentru povestirile sale fantastice, în care a unit cu măiestrie idei filozofice și metafizice cu temele clasice ale fantasticului (și anume: dublul, realitatea paralela a visului, cărțile misterioase și vrăjite, salturile în timp). Borges a lăsat o moștenire importantă în toate domeniile culturii moderne si dupa cum veti afla acum, mi-a lasat si mie o importanta mostenire.
            În ciuda faptului că a fost favoritul obligatoriu al fiecărei ediții ale Premiului Nobel, începând cu anii 50, Academia Suedeză nu l-a premiat niciodată, preferând uneori autori mai puțin cunoscuți. Borges a invatat suficient din greselile academiei si dupa moarte, a instituit un premiu al "veteranilor promitatori in literatura".
            De-abia ce m-am aflat in Argentina, caci anul acesta mi s-a conferit mie acest premiu pentru cartea Dosarul "Albastrii. Fenomenul Pitesti 1971, aparuta recent la Editura Paralela 45 a lui Calin Vlasie.
           Cat timp am stat pentru ceremonii, am locuit in Buenos Aires in Hotelul NH Latino. L-am ales pentru ca citisem undeva cat de angajat e in problemele ecologice. Mi-am adus aminte unde citisem adnotarile respective, erau un fel de preambul al probei nr 13 la Concursului SuperBlog. Sa dam un copy/paste ca sa nu mai punem link: 
          NH Hoteles a inceput sa instaleze si sa ofere gratuit oaspetilor sai puncte de reincarcare rapida pentru masini electrice.
          Prin conceptul de Ecomeetings aferent evenimentelor sociale si de afaceri gazduite in cadrul hotelurilor noastre, propunem partenerilor o abordare responsabila privind protejarea planetei.
          NH Hoteles a demarat parteneriate strategice cu Comisia Europeana in programele acesteia “GreenLight” si “Green Building”, devenind un model de referinta pentru hotelurile din intreaga lume in domeniul protejarii mediului inconjurator.
          Va spun eu c-am trecut pe-acolo,toatea astea nu sunt povesti, exista: sisteme de iluminat cu senzori de miscare, cosmetice cu ambalaje oxo-biodegradabile, dispozitive care asigura un consum minimal de apa si un decor sobru si elegant. Sala de conferinte unde mi s-a inmanat premiu cu accesorii moderne, sauna si piscina, centrul de fitness complet echipat si saloanele de relaxare. Totul este modern si functional.
          Am luat cateva imagini sa va convingeti cat respect au pentru ambianta placuta a musafirilor si cata grija pentru mese la restaurantele ce ofera bucate alese si vinuri minunate. Nu vreau sa devin plictisitor, ati putea crede ca n-am mai calcat in lume prin hoteluri de 4 si 5 stele Photos of NH Latino, Buenos Aires 
This photo of NH Latino is courtesy of TripAdvisor
          Dar sa continui. In prima zi intrand pe laptop, au wireles gratuit, tot timpul si incercand sa ma documentez, am dat de siteul hotelului si am zarit undeva scris:
          Alguna vez imaginaste una habitación de hotel, en la ciudad del mundo que vos elijas con TU nombre? NH Hoteles lo hace posible! Participá en nuestro concurso Name Your Room http://www.facebook.com/NHHoteles?sk=app_224568724224268 y podrás ganar un viaje + estadía por una semana para verla.NH Hoteles Argentina.
          M-am uitat pe usa, am fotografiat-o si am trimis datele cerute.

          Animatia urmatoarelor zile, festivitatile si dineul, desfasurandu-se dupa cum v-am mai spus in hotel, m-au pierdut cu totul de concursul acela. Abia acum intors acasa la Bucuresti, mesajul de pe facebook iata ca imi creaza suficiente emotii.
          Primul gand a fost sa dau un telefon, dar mai bine nu. E politicos sa ma deplasez maine dimineata la hotelul nostru din Bucurest din lantul de hoteluri NH, e chiar in centru aproape de Piata Unirii si Palatul Parlamentului, mai ales ca intamplator cunosc Managerul General, pe doamna Elena Dumitrescu, i-am luat o data un interviu. O sa cumpar un buchet de flori si sigur imi va explica ea cum sta treaba.

Aceasta postare e in cadrul Concursului SuperBlog

Jurizat 86 puncte

joi, 3 noiembrie 2011

Blue Gene

ProbaSponsor: Oktal.ro
Nume proba: Procesoare versus neuroni
Enunt proba:


        Lumea devine din ce in ce mai rapida. Suntem mereu in miscare, avem nevoie de resurse mai bune, cu putere de calcul si viteza mai mari.
        In ce masura consideri ca tine pasul creierul uman cu progresul in acest domeniu?  

*

       Suntem in plina revolutie tehnica. Calculatorul a devenit portdrapelul incontestabil al mintii si partenerul de drum. Procesoarele inventate de om lucreaza la turatie maxima pentru ai oferi o noua dimensiune de spatiu, de timp, de cunoastere. Creierul uman e un labirint ordonat de sinapse si neuroni ce acumuleaza continuu informatii si se dezvolta. De cealalta parte Internetul devine un creier universal cu retelele sale, cu centri nervosi ce proceseaza tot timpul. 
      E de ajuns sa arunci cu piatra, bine tintita intrebarea si navalesc mii de raspunsuri. Cate biblioteci ar fi trebuit sa citesti, cate vieti ti-ar fi fost necesare!? Milioane de procesoare sunt la dispozitia ta in Google, Wikipedia sau orice retea de socializare.
      S-a dovedit stiintific, tot ceea ce facem lasa o urma in creierul nostru. Anumite parti ale creierului intens folosite se dezvolta mai mult. Un sofer de taxi are anumite zone pe creier mai "mobilate" decat un sofer obisnuit, dar un fizician, dar un artist? Scriind zilnic pe blog capeti usurinta scrisului, antrenezi centrii nervosi, cauti informatii, faci legaturi multiple, capeti viteza de reactie, flexibilitate, procesezi, devii mult mai creativ. 
      Si ce rezerve fantastice gandindu-ne ca doar 10% din posibilitatile cognitive ale creierului sunt folosite.
      Si daca ducem mai departe judecata, apreciem ca generatia noastra s-a antrenat cu calculatorul doar de 20-30 de ani! Ce abilitati vor capata cei din generatia digitala, nascuti odata cu calculatorul, ce si-au primit gadgeturile pe post de jucarie de cand mergeau de-a busilea, sub privirile invidioasa si stinghere ale bietelor papusi, cand si cand sterse de praf si asezate cu grija de bunica pe vitrina.
      Ei unde vor urca procentul de folosire al creierului?
Este adevarat, creat de om, sa nu uitam asta niciodata, un supercomputer poate stoca mai multa informatie decat creierul uman si poate calcula o ecuatie mult mai rapid, dar chiar si cel mai mare si cel mai rapid supercomputer ce poate fi gandit nu egaleaza puterea de procesare a creierului.
      Specialisti IT si oameni de stiinta americani incerca de ceva timp  sa simuleze creierul uman. Cu 2048 de procesoare au reusit sa simuleze creierul unui sobolan, cu 24576 creierul unei pisici si estimeaza pentru creierul uman 800000 de procesoare. Programului Blue Gene, care ar trebui sa finalizeze proiectul in 2019, i-ar trebui sa configureze miliarde de neuroni si zeci de mii de miliarde de sinapse.
      Sa stam linistiti, n-avem cum sa fim invinsi de monstrii calculatoarelor. Nu va fi instaurata o noua ordine. Apa vie si focul, inspiratia si visul, intuitia, creativitatea, geniul sunt la noi. Numai noi detinem secretul echilibrului utilizarii ambelor emisfere cerebrale.  
       Ne putem antrena neuronii cu procesoarele calculatorului, putem progresa impreuna, dar la butoane suntem noi.