NU la Referendum

           Personal, nu fac nici un calcul.

          Eu sunt dintre cei care am urmărit mizeria politică pusă în operă de nişte lichele, plătite din banii noştrii, care au socotit că poporul român e orb, prost şi pactizează neputincios cu hoţii şi mincinoşii. Mi-aş dori să nu mă înşel şi poporul ăsta desconsiderat, să-i trateze pe uzurpatori, măcar la fel cum l-a tratat pe Ponta ministrul de externe englez, William Hague, chemându-l la aeroport, sau la raport... (englezul a venit cu ceaţa la el şi voit a semănat confuzie!...).

          Şi Ponta s-a dus, ca ultimul sergent din plutonul spate.

          Nu fac nici un calcul. Eu votez NU, nu pentru Băsescu, ci pentru că nu sunt orb, nu sunt prost şi nu pactizez cu hoţii şi mincinoşii.

Extratereştrii dau înapoi

            După bombardamentul cu neutroni – pe care l-au dirijat de două săptămâni asupra Romaniei politice – extratereştrii dau înapoi. Precizez că s-a urmărit uzurparea sistemului statal girat de Băsescu şi înlocuirea acestuia cu alt sistem cosmic experimental cu doi sori, Crin Antonescu şi Ponta, care să lumineze regional.

          Nu sunt specialist în energia dată de interacţiunea protonilor şi neutronilor din nucleele atomice şi nici nu pot face distincţia între fuziune şi fisiune nucleară. Procesele sunt complexe, e vorba de două nuclee mici care se unesc într-un nucleu cu masă mare (USL) şi dezvoltă concomitent o serie de particule subatomice, raze alfa, beta sau neutroni care anihilează opoziţia democratică şi, prin Uraniu îmbogăţit devin principala sursă de energie a stelelor, implicit a celor două starlete venetice.

          Europa, luată iniţial pe nepregătite nu putea rămâne fără reacţie. Altfel s-ar fi scris istoria dacă scutul antiatomic de la Deveselu era funcţional! Probabil că nici marţienii ăia n-ar mai fi îndrăznit să-şi dirijeze atacul şi nici Voiculescu nu s-ar fi visat Uraniu îmbogăţit(sau Urania, e totul posibil pe caniculă!).

          Cum spuneam, Europa nu putea admite doi sori vagabonzi stabiliţi energetic de marţieni în coasta de est a planetei. De aceea reacţia a fost dură şi atât de fermă la Bruxelles.

          De ore bune, radiaţiile alfa, beta, gama si neutronii s-au  mai potolit. Alde Zgonea şi Greblă şi-au mai aplatizat colţii fioroşi devenind mai umani, mai duioşi. Totul a fost îmbrăcat legal şi constituţional. Însăşi Curţii de nouă judecători, i-a fost asigurat că-i va fi reparat osul occipital.

          Crin şi cu Ponta adulaţi de popor au intrat şi ei într-un nor.

          S-a schimbat din mers tactica pentru referendum. La televizor moderatoarele sunt mult mai zâmbitoare. Cu soarele suspendat, parcă s-a lăsat şi puţină răcoare. S-a anunţat victorios că Ponta a scăpat şi el de plagiat, iar Crin mai curat, mai uscat, nicidecum somnoros, s-a plimbat să-şi cunoască ţara, n-a fost la miting, ci la scăldat în Timişoara.

          Ne pregătim de vot la referendum. Să-i dăm peste bot preşedintelui! El e vinovat de salarii de criză de tot!

          USL-ul şi-a pus în teci săbiile şi minciuneşte la greu; cu clovni, cu tombole, cu zâne, cu cadâne, în timp ce Zgonea iese pe post şi zgoneşte, zgoneşte, dracu ştie ce mai zgoneşte din senin că nimic nu mai e cum a fost.

          Se pare că parlamentul e plin de marţieni!

          Mai vorbim şi mâine.

"Victime urgisind victime"

            Să fiu şi eu unul dintre postaci?

          Dacă mă explic, ar însemna că îmi fac o vină? Un om la care ţin a avut o răbufnire împotriva năimiţilor de o parte şi de alta a baricadei, care mânjesc blogosfera şi presa mai mult sau mai puţin angajată politic, concurând exacerbarea televiziunilor, unde deja se luptă la baionetă.

          „Călăi urgisind victime, victime urgisind victime!”

          Aş putea comenta despre călăi, chiar mie mi se pare, nu mă victimizez, că-i pot distinge. Nu sunt importanţi, cu toate că ar putea deveni periculoşi dacă-i lăsăm să prolifereze.

          Mai periculoase îmi par ideile fixe. Lipsa îndoielii din judecăţile lor, era să scriu „judecăţile de valoare”, uitasem că valorile nu-şi găsesc rostul acum în frontul social politic în care, cu voie sau fără de voie, cu ghilimele sau nu, am fost circumscrişi.

          „Cine nu e cu noi e împotriva noastră!” Sintagma a făcut în istorie sute de mii de victime. Pe cei care susţin asta îi recunosc, sunt călăii. Ei sunt şi de o parte şi de cealaltă. Doar că de una din părţi, s-au coalizat toţi de-a valma, într-o idee fixă. Băsescu e ideea lor fixă. In numele ei mint, încalcă reguli, legi, norme şi nu în ultimul rând constituţia.

          Când marea e în furtună şi corabia  în derivă, nu e menirea echipajului să scoată din rol comandantul. Iar comandantul, are obligaţia acostând în primul port, să consulte echipajul nemulţumit dacă mai e dispus să continue împreună. Dacă nu, îi plăteşte simbria şi-l  schimbă. Doar el comandantul are datoria şi răspunderea implicită, avand un contract încheiat, să aducă la capătul cursei corabia.

          Mă întorc pe frază şi trebuie să demontez şmecheria de ambele părţi. Romania nu e o corabie, preşedintele nu-i comandant de navă şi poporul nu e un simplu echipaj să-l schimbi după ce-i dai simbria. Şi nici Referendumul nu-i cacialmaua dintr-un joc de cărţi, îmi permit să adaug.

          Pot fi crezut că nu-mi place Băsescu? Întreb! N-are staif, n-are diplomaţie, are scăpări în limbaj, nu e mediator cum pe bună dreptate a fost acuzat, e prea obişnuit ca om, cu bune şi rele. Mi-aş fi dorit ca tot românul un altfel de preşedinte.

          Dar referendumul, are dreptate, se joacă cinstit şi el nu minte!

Topul Munchausen

              Să presupunem, că la fel ca la Liga lui Mitică am putea aduce un arbitru neutru, străin, desigur extraterestru, ferit de influienţele familiilor politice şi l-am pune să arbitreze într-o competiţie a mincinoşilor în preajma Referendumului. I-am da un televizor setat numai pe canalele de ştiri, ca să nu se lase distras de atacul vreunui show păcătos şi l-am lăsa să stabilească un Top Munchausen, bazat doar pe deducţiile şi analizele personale, face to face cu actorii politici ce evoluiază seară de seară pe micile ecrane.

            Am găsit arbitrul. S-a instalat deja  pe blogul Pasărea cetii şi functionează, dar a avut pretenţii. Mă şi miram! Mi-a cerut să declanşez în paralel un scrutin printre cititorii mei, ca să-l prezinte comparativ cu analizele sale, la el acasă într-un studiu pentru lucrarea lui de doctorat.

            Multumesc de participare la vot! Sper să fie cinstit! Urna în dreapta sus. Să nu ne facem de râsul lumii cosmice! Că de râsul curcilor suntem deja prin mincinoşii noştrii.

Nota: Bifati numele mincinosului si dati clic pe vote

Paparudele _ pamflet

             

              Paparuda este un ritual specific în arealul românesc, ca o reminiscenţă a trecutului, dar se ştie că are o origine păgână, numele derivând din cel al zeiţei slave Perperuna. La vremi de secetă, pe uliţele satului, din poartă-n poartă, fetele purtând fuste din plante împletite, invocă ploaia şi cer să fie udate de gazde, pentru ca cerul să se îndure şi să desferece apele.

            Pe post de paparudă modernă, premierul Victor Ponta a bătut din poartă-n poartă la Bruxelles, cu cravată şi costum adecvat, dar indiferent ce-ar fi purtat, era vizibil pentru oricine că se înfăşurase cu câteva rânduri de fuste neaoşe din arealul tradiţional ţigănesc, confecţionate din foile plagiate ale tezei sale de doctorat.

            A încercat să explice mai marilor Europei, doar  celor care i-au deschis, că prăpădul din ţara lui, nu-i soarele ce se topeşte pe cer, nici criza, ci preşedintele Băsescu, el e miza fierbinte!

Paparudă rudă,

Pe Băsescu-l udă,

Şi să curgă ploaie,

Peste el şiroaie

Cu găleata, leata

Să se stingă gloata.

            Numai că ăştia parcă erau turci. O ţineau una şi bună cu Constituţia.

            „Ce dracu domnule Schulz, nu înţelegi că numai Jos Băsescu e soluţia!? Doar eşti din familia mea politică!...Si dacă doamna Merkel nu-şi cere scuze, acuşi-acuşi c-a jignit românul, eu schimb stăpânul şi mă duc la ruşi, că paparuda le ei are altă rezonanţă mitică!”

            E treaba matale! Ai libertate deplină şi dacă tot pleci ia-l şi pe Crin de la Cotroceni din grădină.

Hai Catrino să sărim

Paparudele!

Că ştii toamna ce păţim

Paparudele!