Hercules ponta la zei. Miturile realității.

Hercules ponta la zei. Miturile realității.

Scena politicǎ recentǎ îmi comfirmǎ cumva cǎ și eu sunt un geniu, ca, o idee mai jos pe blog, poetul Bǎdiliţǎ (Vîj – vîj cu praştia după îngeri.). Un fel de oracol. Am mai spus-o, dar nu m-aţi crezut. Fragmentul pe care vi-l propun este scris în vara fierbinte 2012 și face parte dintr-o carte ce se pregǎtește de apariţie. Jurnal din anul Apocalipsei. Citiţi repede pânǎ ce zeii nu reteazǎ aripile Pǎsǎrii ceţii

În desfrâu cu o muritoare, Zeus a avut un fiu, pe Hercules Pontonel. Ca să-i dea puteri dincolo de cele omenești, a imaginat un plan. I-a turnat Herei, soția sa, zece picături de valeriană într-un pocal cu vin Lacrima lui Ovidiu și a adormit-o. I-a descoperit apoi sânul doldora de laptele vâscos al zeilor și a adus pruncul să sugă. Pontonel, colțos de mic și înfometat, deh, durase ceva timp până când prin mângâieri dibace și glas mieros, reușise Zeus s-o adoarmă pe Hera. Abia de scăpase de poftele stârnite în trupul ei cam stătut!

Cum ziceam, Hercules a mușcat țâmburucul de la țâșnitoare și Hera, tulburată, s-a trezit aruncând cu oroare pruncul străin de la sân.

Grosul laptelui a spoit cerul pe direcția Căii Lactee. Un strop rătăcit a căzut pe un câmp mănos și din el a înflorit crinul Antonel, liberal, albăstrui, al nimănui. Când muritorii de jos s-au uitat mai bine, au văzut sub el și un firicel mititel de știr, o buruiană subestimată, comună, încercând să se cațere și să se conserve în umbra crinului și, ăstuia micu i-au zis Daniil. Acu', dreptu-i că Felix, grădinarul Antenelor i-a tot turnat la rădăcină lapte de măgăriță și făină de oase, dar tot mic rămase.

Aici se termină legenda, dar povestea abia începe. Crescură cei trei feciori ca frații în pace, bună înțelegere și sondaje, patru ani în opoziție cât alții în zece și complotiră că ar fi momentul să se împuternicească vârtos și să-l dea jos de pe cal pe MRU, că prea umblă fǎlos cu DEX-ul în buzunar dându-se intelectual. 

S-au înțeles dinainte: Antonel să fie – președinte. Ăla micu – cu de-ale gurii pe felie până rămâne pustiu la ministerul agriculturii și pentru că Hercules ponta și la zei (supsese la sânul Herei, deh!), notară într-un registru, Pontonel să se ocupe de ahei ca prim ministru.

Zis și făcut cum au vrut ei! Au purces urgent la comploturi și câtă frunză-verde cumpărară voturi în parlament. Totul a mers ca pe roate. Țara fericită s-a dat pe spate. Serbările nu mai conteniră și, odată se treziră că leul nu mai respiră! (Europa nu se miră!...)

Pontonel la televizor, specialist artificier surpriză, ca el mai rar, lansează poveşti în eter, otrăvite. El e cel mai telestar premier major, cu resurse nebănuite şi priză la popor.

De la un timp Antonel se stresează, parcă nu mai visează frumos, s-a ofilit de prea mult soare ca un peşte prăjit. Totul parcă e cu susul în jos. Pare cel mai trist dintre geți într-un Olimp cucerit.

Retras într-o barcă pe mare, nu mai doarme, n-are glas, n-are stare. Fără inamic el, ca președinte prezumtiv... n-are arme, n-are nimic!

„În definitiv, poți conta pe cuvântul lui Pontonel? Ține el minte că tu vrei să fii președinte?...”

Vîj – vîj cu praştia după îngeri. Cristian Bǎdiliţǎ

Vîj – vîj cu praştia după îngeri.

(La o expoziţie cu lansare de carte. Cristian Bǎdiliţǎ)

          Nu bǎnuiam ce alegere inspiratǎ am fǎcut! Numai Sfântul Duh mi-a putut cǎlǎuzi pașii spre Biblioteca Judeţeanǎ, altfel de unde sǎ fi știut cât geniu poate sǎlǎșlui în aerul pe care-l îmbracǎ, îl degustǎ, și-l atârnǎ pe pereţi, Cristian Bǎdiliţǎ. Bine cǎ am avut la mine un braţ de posti-it-uri!

Vîj – vîj cu praştia după îngeri.

          Totdeauna e o alegere inteligentǎ sǎ vi la bibliotecǎ. Afli aici cǎ poezia se poate scrie în multe feluri: pe bucata de sǎpun din pușcǎrie, în spuma berii la berǎrie, pe cruci de apǎ, pe cǎlcâiul urmei vinului de la agapǎ, pe cornul lunii, sau pe izmenele nebunii, pe frunza moartǎ de stejar, pe-o gutuie, sau pe-o hartǎ, cu Românica batutǎ-n cuie, pe pǎlimar.

Vîj – vîj cu praştia după îngeri.

          „Te iubesc la nemurire, un rai de-ai fi tot mi-ar fi dor de tine.”

Pe postitul ǎsta nu mai e de scris nimic!

Vîj – vîj cu praştia după îngeri.

Alex Stefǎnescu în ropote de aplauze/ povestește în pauze/ cum a vrut el/ sǎ se facǎ în tinereţe poet rebel/ Circa un metru cub de culturǎ/ a marturist discret/ și deschis/ cu mǎsurǎ în sens gabaritic/ cum/ cineva în vis/ înfǎșurat în fum/ i-a șoptit cǎ se va naște Cristian Badiliţǎ/ și s-a fǎcut scrum…/ pardon critic/ iar Nichita criţǎ…

 Vîj – vîj cu praştia după îngeri.

În antichitate/ nimeni nu citea în gând poezia lui Bǎdiliţǎ/ genialǎ în unanimitate/ O citea cu voce tare/ ca sa aibǎ ecou/ n-o ţinea ascunsǎ dupǎ soare/. Azi, poezia lui tace/ cusutǎ/ pe buzunarele de la spate/ sau pe parașutǎ/ scrisǎ cu fir de mǎtase/ desenatǎ/ pe tricou/ sau încondeiatǎ/ pe șase coji de ou/ pe pǎlǎria de paie/ sau pe piele de oaie/ Ea vibreazǎ/ mutǎ/ în ramǎ/ sau pe fofezǎ/ de pasǎre slutǎ . Ce dramǎ!

Vîj – vîj cu praştia după îngeri.

A venit la lansare și Preafericitul Calinic. Am fost încântat de cuvântul Preasfântului, dar, n-am înteles mai nimic, cǎ vorbea cu har contra vântului.

La un moment, a rostit „vorba volent”. Scrieţi bǎieţi, scrieţi de-a lungul vieţii și pictaţi toţi pereţii!

 *

„ Unde începe şi unde sfîrşeşte/ umbra sufletului meu de pripas?/ Cineva azvîrle toată noaptea pietre vii/ în trupul celui mort. Cel mort/ se preface numai că mişcă. Dar tace! ”

Cristian Bǎdiliţǎ, întreb și eu, vîj-vâj cu praștia dupǎ îngeri. Când poţi sǎ scrii așa, de ce-ţi mai trebuie clopoţei?

A fost doar o șarjǎ. Expoziţia meritǎ a fi vǎzutǎ.

Fotografiile prietenului meu Aurel Sibiceanu.

Cristiana Doi. Un raspuns

            Încerc sǎ-i rǎspund Cristianei Doi, mai ales pentru cǎ e tânǎrǎ și frumoasǎ, dar și pentru cǎ privind la chipurile plagiate și manipulatoare care se învârt azi în politicǎ  și focalizând apoi majoritatea tinerilor plini de lehamite(mǎcar noi ne retrǎgeam în lecturi, nu în lehamite) – gǎndesc cu oarece îngrijorare cǎ vremurile acelea pot revenii și atunci e nevoie de tineri ca ea, nu de ceilaţi care în superba lor blazare nu merg nici mǎcar la vot pe motiv ca nu au între cine și cine alege. Dar la protest?...

            Am citit pe facebook un dialog la un comentariu despre Paul Goma, dintre ea și Aurel Sibiceanu, unde, cu un curaj și o frondǎ de care îmi aduc bine aminte, nu da nici un ban pe scriitorii trǎitori în perioada comunistǎ, așaziși opozanţi, cu referire specialǎ la zona Piteștiului. În acest context s-a pomenit si numele meu, Sibicenu încercând sǎ-i argumenteze cǎ mulţi au suferit atunci datorita securitǎţii, lucrǎtoare subtil, nu prin inteligenţa și devotamentul indivizilor securiști, ci mai ales prin perversitatea sistemului. Ei aplicau doar metodele și practicile, având scopul sǎ anihileze “rǎtǎcirile” vreunui ins cârtitor, aruncandu-l, dacǎ nu în pușcǎrie, în deșertul propriilor spaime și controlându-i destinul.

Citez din Cristiana Doi

            “Acum invocǎ pe poetul Ion Toma Ionescu, victimǎ în 1971, care era anchetat, dar putea sǎ citeascǎ poezii în cenaclul Rebreanu dupa anchetǎ, doar era liberatate, și apoi sǎ ajungǎ secretar de partid !!! Valentin Predescu, și el, apǎrea, în 1971, în biblioteca revistei Argeș. Il apreciez enorm ca poet pe dl. Sibiceanu, dar vreau sa aflu adevǎrul despre o perioadǎ tulbure. Eu sunt nǎscutǎ în 1990. Dar m-am sǎturat de atâţia revoluţionari și ataţia dizidenţi! Pe vremea lui Ana, Luca și cu Dej, da...”

Și sǎ-l citez și pe Aurel Sibiceanu, prietenul meu.

            « Domnişoară, cred că dumneata nu ai citit postările mele anterioare, aşa cum nu ai citit nici cartea şi foto-dosarul "Albaştii", întocmit de Securitate, semnată de I.T. Ionescu. Acolo afli şi cum a ajuns membru PCR şi apoi secretar de partid - au făcut un experiment cu el, unul demonic şi cu o motivare în plus, pe care nu pot să o mărturisesc, ţine de intimitatea omului. Văd că deliberat ignori şi faptul că au fost arestaţi mai mulţi tineri, că au fost bătuţi şi exmatriculaţi din facultăţi, licee, etc. Lui Valentin Predescu tocmai de la grupajul ăla de poeme i s-a tras, din biblioteca Argeş. Poemele pe care Predescu le-a dus la redacţie au fost predate de Dan Rotaru chiar Securităţii, după care i s-au înscenat o grămadă de chestiuni, i s-a interzis dreptul la muncă şi i s-a interzis să părăsească judeţul. Paza de la intrarea în bloc i s-a ridicat abia în seara zilei de 22 dec. 1989 ! Eu am vorbit de opozanţi, nu de luptători şi am făcut recomandarea să mergeţi la arhivele CNSAS, ca să vă lămuriţi. Că pentru dumneata nu contează că am fost arestat, dat afară din serviciu doi ani, că mi s-au confiscat două maşini de scris, că abia după ce am cerut expatrierea mi s-a mai publicat o carte, că am fost anchetat, intimidat, ademenit cu promisiuni, că nu am cedat şi multe altele nu contează, e altă poveste.”

            Exact la vârsta dumneavoastrǎ, pe scena Casei Tineretului, octombrie 1971, într-o salǎ înţesatǎ de lume adusǎ cu autobuzele de prin licee si intreprinderi, mǎ aflam într-un grup de tineri, bǎieţi si fete, studenţi și elevi de liceu, prieteni, cu ceva înclinaţii pentru literaturǎ și teatru, acuzaţi într-un proces public. Ne dǎduserǎ nume, “Albaștrii”. Ne organizaserǎ, eram dușmani ai poporului și trǎdǎtori de ţara. Comandantul securitǎţii citea cu voce tare rechizitoriul dintr-un scenariu de film prost. Din lateral și din fundalul scenei, baionetele câtorva soldaţi împungeau cortina decorului. În faţǎ era groapa cu miei, nu cu lei, iar câinii ciobanilor lǎtrau  înscriindu-se la cuvânt și înfierând cu patimǎ, citind de pe bileţele scrise dinainte de regizori și cerând condamnarea noastrǎ.

            Pe scena aceea noi, nu cu mult timp înainte montasem spectacolele, ne recitasem versurile si spectatorii ne aplaudaserǎ, iar într-o salǎ mai micǎ la etaj, ne ţinusem ședinţele de cenaclu. Da, în 72 puteam deja sǎ citesc la Rebreanu, cum precizaţi cǎ aţi descoperit într-un document, o sa-l postez și pe acela. (Unde aţi gǎsit registrul de Procese verbale al cenaclului Rebreanu cǎ la CNSAS, l-am cǎutat, nu l-am gǎsit, m-ar interesa…).

            Asta se și dorea sǎ revenim acolo de unde plecasem, în cadru controlat unde își aveau cuibul lor informatorii. De publicat, mai bine nu! Dosarul nostru s-a închis în 74, urmariţi zi de zi, cred cǎ și mai târziu. Mi se pǎrea, îmi închipuiam? Oricum, am ajuns la LSM, stam la coadǎ. Stiţi ce e aia LSM, domnișoarǎ? Nu am fost un erou. Nu am ieșit în faţǎ ca dizident. Știţi cumva ce eu nu știu?...  Nu am dat buluc la Uniunea Scriitorilor pentru stipendii, dupa 89. Am scris o carte, Dosarul Albastrii. Fenomenul Pitesti 1971, apropo de Goma. Cartea e scrisǎ  mai ales pentru tine, dacǎ vrei cu adevǎrat sǎ afli adevǎrul.

            Sǎ continui? Mai bine nu. Eu mi-am fǎcut datoria, am scris. Nu știu dacǎ mai gǎsești cartea pe undeva, tirajul e mic, îl face editorul Vlasie nu eu. Dar de pe blogul meu, Pasarea cetii (http://pasareacetii.blogspot.com), sau daca dai serch, pe SCRIBD – o poţi citi. Dupa ce faci efortul, sunt sigur ca nu va fi un efort, mai vorbim.

Codurile apocalipsei

            Lipsesc de câteva zile de pe blog. Nu fiţi îngrijoraţi de absenţă. Trebuie să predau măcar o carte din două la editură, până spre sfârşitul lunii. Sper să  nu coincidă cu sfârşitul lumii. Nu de alta, dar sunt ceva semne în piaţă, dacă mă uit la CODURI, mama ei de viaţă!

·        Codul de coabitare a lui Ponta şi Crin
·        Codul de bare al lui Dragnea în destin
·        Codul mazilirii procurorilor băsişti
·        Codul stelirizării maidanezilor trişti
·        Codul galben de la Roşia al mineritului
·        Codul genetic al tâmpitului
·        Codul insolvenţei Realităţii,
·        Codul roşu al sănătăţii lui Nicolaescu
·        Codul numeric al lui Oprescu
·        Codul bocancilor în justiţie
·        Codul bunelor practici de calviţie
·        Codul buzunăritului de la guvern al ţării
·        Codul minciunitului etern al bunăstării
·        Codul ciocnirii planetei cu soarele
·        Codul cutremurelor de la Izvoarele
·        Codul portocaliu al lui Noe
·        Codul rutier al lui Stroe

            Nu vă mai uitaţi la premier, nici afară, nici în gară la GFR, nici la OLTCHIM nici la televizor, nici la Mazăre pe vapor, nici la cămară şi nici la codul IBAN. Consumaţi zilnic pe muteşte minim doi litri de lichide şi circa 100 g de peşte. Nu guvide, daca se poate cod alb.

            Am citit eu undeva beneficiile pentru sănătate:

            Protejeaza sistemul cardiovascular şi scade numarul trigliceridelor iar pe troglodiţi îi rade

Mendelssohn Violin Concerto E Minor OP.64 (Full Length) : Hilary Hahn & ...

            Am părăsit butonul de panică şi într-o clipă de rătăcire m-am regăsit în partea luminoasă a lumii. 27 de minute am uitat de toate lucrurile mărunte. Mângâierea arcuşului pe corzile  violinei a spulberat ceaţa care mă ţinea captiv. Pare atât de simplu... Bună duminică!

            Lăsaţi încrâncenarea, politicienii, câinii şi sărbătoriţi şi voi respectând rânduielile lui Felix Mendelssohn BARTHOLDY!
            Nu pe cele ale celuilalt Felix...