Din volumul în pregǎtire „Povestiri
aproape fantastice”
Aplecându-și capul și prinzând
mâna sǎ i-o sǎrute, bine ai venit, te așteptam cu nerǎbdare, a vǎzut cǎ nu are
decât patru degete.
–
Unde s-a rǎtǎcit unul din degetele tale? a intrebat-o mirat.
–
L-am lǎsat la manichiuristǎ. Eram atât de grǎbitǎ sǎ te întâlnesc, N-am mai așteptat
fata sǎ termine. Am sǎ ţi-l arǎt mâine.
Apoi, urmǎrindu-i cuvintele,
a vǎzut surprins cǎ îi lipsește buza de sus.
–
O, nu te speria! Eram așteptatǎ la coafor, ora la care trebuia sǎ te vǎd se
apropia, n-am avut timp s-o rujez, așa cǎ am lǎsat-o acasǎ. Ai sǎ mǎ vezi altǎdatǎ
cu ea.
Când s-a ridicat de la masǎ
am observat consternat lipsa unui picior.
–
Tocmai îmi trǎgeam ciorapul pe piciorul drept când a sunat telefonul. Dispecera
m-a anunţat cǎ taxiul deja sosise. Sunt atât de aiuritǎ, abia în mașinǎ am vǎzut
cǎ am luat cu mine doar piciorul drept. Mǎ aștept, la urmǎtoarea noastrǎ întâlnire
sǎ-ţi dai seama cǎ piciorul stâng e chiar mai frumos decât fratele lui. Zâmbii cochet.
O privii nǎucit..
–
Nu mi-ai spus cum te cheamǎ? Surâsul vinovat, stâlcit pe buza joasǎ
– În graba plecǎrii
de-acasǎ, pentru întâlnirea cu tine, mi-am rǎtǎcit numele...