Pǎmânt de flori. (Varianta)

 
De ziua poeziei

Am vǎzut dimineaţa

plinǎ de mirǎri.

Poetul umbla

cu poezia în nǎri,

etern în uitǎri,

îi da târcoale,

adulmeca șoaptele.

Precum pruncul,

cocoţat pe grind

la sânul matern,

rǎscolea în luminǎ

ceaţa, descoperind

din cǎlimǎri ciudate

cum ţâșnște laptele

Cerbii și cǎprioarele

nopţii svântau

roua ierbii

mirosind a iacint  

stârnind cu sclipiri

de argint în copite

umbra unui sǎrut

Nu se scuturaserǎ

petalele

în solul reavǎn

germinau seminţe

Dumnezeu cumpǎnea

consecinţele

printre maci, tǎcut.

Postmodernistul

din mine își legase

tristul la vedere

oasele-comori
de un piercing

și sufletul nimb

cu eșarfa de nori,

oferind, cuvânt cu cuvânt,

în cliring, la schimb marfa,

îngerului trimis
Trupu-i de semincer 

uscat de vânt

s-a prescris în cer

pǎmânt

de flori

 

Poetul etern (in lucru)

Poetul  
umblǎ

cu poezia
în nǎri,
nemurind
etern
în uitǎri...

Îi dǎ târcoale
dimineaţa,
îi adulmecǎ 
șoaptele.

Precum pruncul
pe grind
la sânul matern
rǎscolind ceaţa
și descoperind,
în cǎmǎrile pline
cum ţâșnește
laptele.

Postmodernistul
din mine

și-a spânzurat
negustorește
de un piercing,
în zori,
sufletul nimb
cu eșarfa legatǎ
de nori,

oferindu-și în cliring
marfa
cuvânt cu cuvânt
îngerului duios
la schimb

Trupul de
semincer 
pǎcǎtos
carne macrǎ fǎrǎ os,
s-a uscat
de vânt
și-a cǎzut
pǎmânt
în cer

Din alambicul timpului

            Nota, C Rǎdulescu Motru, în Noua Revistǎ Românǎ _ Pentru Politicǎ, Literaturǎ, Știinţǎ și Artǎ, la 15 Maiu 1901.

            Cuvintele se potrivesc de parcǎ ar fi fost scrise ieri. Dacǎ ai sǎ citești, nu vei mai fi atât de sigur cǎ timpul n-a stat pe loc și ne-a pǎcǎlit atâta amar de ani.

E ceva putred la procurori...

            În timp ce s-a pierdut bǎtǎlia cu câinii și parlamentarii faceau eforturi disperate de strângere a cvorumului – pentru ca spǎlaţi pe mâini și cu sufletul împǎcat, sǎ oficializeze sǎrbǎtoarea Zilei naţionale a victimelor, copii mușcaţi de câini – procurorii DNA ai lui Kovesi erau chemaţi la ședinţǎ în Palatul Victoria.

            – Mǎi oameni buni, zice premierul cu televiziunile de faţǎ. Colegii, în respectul legii aţi lǎsat parlamentul fǎrǎ parlamentari, statul de drept fǎrǎ funcţionari, guvernul fǎrǎ miniștrii și poporul, pe triștii, în ceaţǎ cu gura cǎscatǎ pentru o nenorocitǎ de mitǎ nevinovatǎ! Mai puţin respect, cǎ se poate! I-aţi bǎgat la pușcǎrie pe toţi! Nu contest esenţa. Aveţi dreptate în toate, sunt hoţi, dar sunt hoţi de tezaur, aleși!  Ei fac diferenţa de carate, la aur. Sunt oameni grei, patrioţi. Cum ieși cu ţara pe piaţǎ fǎrǎ ei? Cǎ o dai pe doi lei!… Și-n continuare cu glas mieros:

            – M-am gândit cu Șova la o strategie care sǎ ne scoatǎ din crizǎ și dintr-un blocaj iminenent. Lǎsaţi corupţia pentru moment și anchetaţi alte teme cu mizǎ. Vǎ spun eu unde avem probleme. Arestaţi haitele de pe strǎzi. Sunt soluţii, nu vǎ luaţi dupǎ primarul Oprescu. Graţiem deţinuţii, îi scoatem afarǎ din pușcǎrii și bǎgǎm câinii la zdup, pe cǎprǎrii. Iar proceselor de pe rol nejudecate ale lui Voiculescu le dǎm NUP la toate!.

            Fiţi eroi, Antena 3 e cu noi!

            Se întâmplǎ lucruri, erori: Vlasov, Nicușor Constantinescu…

E ceva putred la procurori!

Acesta e un pamflet

Povestea lui Alexandru

Un filmulet de Oscar

Acolo, departe, arde o luminiţǎ.

Deșirǎm firul pânǎ la ea.
Literele se scurg greu din peniţǎ,
dar sigur vom lega șirul… cândva