Bookfest. Ziua II-a

Fǎrǎ îndioalǎ lansarea cǎrtii Istoria politicǎ a literaturii române postbelice la editura RAO este evenimentul nr1 al acestei ediţii Bookfest.

 *

          Sǎ încep cu surpriza personalǎ. Ea a început sǎ se consume în drumul spre casǎ, când, rǎsfoind Istoria politicǎ a literaturii române postbelice, lansatǎ de profesorul universitar, doctor în filologie, sociologie și teologie, prozatorul, poetul și eseistul Petre Anghel (aș putea continua cu criticul, sociologul, pictorul etc), la pagina 221 am dat de un subtitlu.
          5.8. Un cenaclu de provincie: „Liviu Rebreanu” din Pitești.
          Am parcurs cu înfrigurare cele douǎ pagini dedicate vremilor și întâmplǎrilor pe care le știam atât de bine și nici de data asta profesorul Petre Anghel nu m-a dezamǎgit. Dat fiind tematica abordǎrii, nu se putea ca un fin și documentat analist sǎ nu pǎtrundǎ semnificaţia unor fapte pe care eu le-am expus subiectiv în Dosarul Albaștrii – fenomenul Pitești 1971, beneficiind(ce cuvânt parșiv!), de trǎirea directǎ a unor evenimente care mi-au marcat existenţa. Grupul de tineri piteșteni talentaţi, Albaștrii (dat de securiști de la numele revistei Albastru, pe care doream s-o editǎm), în loc sǎ parcurgǎ drumul spre a deveni certitudini literare, au fost deturnaţi și împinși sǎ urce Golgota, ca dușmani ai poporului.
          Dupǎ ce mi-am citit dosarul la CNSAS și oarecum pǎrea cǎ m-am eliberat prin scrierea Dosarului Albaștrii, datoritǎ faptului cǎ acea caarte e împiedicatǎ sǎ circule mi da dreptul sǎ cred cǎ încǎ mai lucreazǎ securiștii.
          Asemenea demers fundamental ca cel pe care l-a început maestrul Petre Anghel (tomul va fi continuat), e un act de patriotism care în deșertul minciunii cu care s-a impregnat ţara, ne mai dǎ un strop de apa vie și puţinǎ încredere. Dea Domnul sǎ-i dea putere sǎ continue!

 

 

Bookfest. Prima zi.

(Acesta e un material postat în 2014, o amintire, dar în învârtitura timului, azi 29 mai 2019, e o potrivire de evenimente cǎci se deschide Bookfest-ul...) 

         Prima zi de Bookfest a fost ca bradul miresii la nuntǎ. Dupǎ animaţia palidǎ din pavilioane, pǎrea cǎ mireasa n-ar fi fost nicicum la prima cǎsǎtorie și se înfǎţișa la vedere cam petrecutǎ de evenimente. N-am gǎsit o expresie mai potrivitǎ, pentru lipsa de orgasm cu care cerul ameninţa sǎptǎmâna de miere.

          Acu și cerul ǎsta, prea se amestecǎ și face încurcǎturi! Nu mai departe decât duminicǎ. A pus toate voturile ce trebuiau sǎ ajungǎ la Mișcarea Popularǎ, în ARO-ul  ǎla galben  al lui Mircea Diaconu, de era gata-gata bietul om sǎ înnebuneascǎ de fericire și sǎ sarǎ de pe fix. (In 2019 fraza asta ar trebui sǎ sune fix așa: A pus toate voturile ce trebuiau sǎ ajungǎ în sacii PSD, în traista omului
ǎla înalt și rebel ce umblǎ cu umbra lui Cioloș dupǎ el...)

            Nu pentru venitul lui personal, rezolvat, s-a bucurat atât de tare Mircicǎ, ci pentru câmpulungenii lui dragi!... Confortul votului i-a ridicat nivelul înţelepciunii și nu se mai oprea sǎ dea sfaturi, "nu e nevoie sǎ se planteze petunii în comunitate, soluţia pentru prosperitate este varza de Bruxelles." Toatǎ lumea în Câmpulung  se bucurǎ începând cu ziua de luni, de viţel cu varzǎ de Bruxelles. Ca la nebuni! (Recunosc, în 2014, despre Mircicǎ Diaconu am avut o viziune bunicicǎ...)
          Nu știu de ce am adus în discuţie Bruxelles-ul, cǎci invitatul de onoare din acest an al Târgului de carte este Institutul Polonez.(In 2019 ne-am orientat ca invitat, cǎtre brexitarul englez...)

          Uitaţi-vǎ la fotografia care urmeazǎ, altǎ viaţǎ dacǎ mireasa ar fi fost fata cu mascota!

          Organizatorii n-au ţinut cont de gusturile mele și au ales în prima zi sǎ omagieze o sutǎ de ani de la nașterea Mariei Banuș. E jobul lor pânǎ la urmǎ! În pat sau în bibliotecǎ, pui pe cine consideri...(Nu mi-am schimbat de atunci sǎnǎtoasele deschideri!...)

         L-am lǎsat pe Daniel Cristea-Enache sǎ converseze cu Nora Iuga despre Maria Banuș, zǎrind la Tracus Arte Portretul în oglindǎ al Lilianei Popa.(In 2019 aș vrea sǎ ajung la evenimentele lui Stefan Mitroi, Daniel Luca, Intâmplǎrile duducǎi Carmen Secere în est,  îl caut pe Adrian Alui Gheorghe și în rest, ce s-o mai putea...)

        Primisem misiunea sǎ obţin un autograf Claudiei, prietena mea olandezǎ. Olanda nu-i chiar la doi pași, cu toatǎ deschiderea! Eram gata sǎ mǎ bat la o adicǎ sǎ obţin autograful, dar n-a fost nevoie cǎci se pare colegii din radio ai Lilianei, rǎmǎseserǎ sechestraţi, ceasul rǎu, într-o cârciumǎ.

M-am conversat separat pendulând între Minela și Daniela Toma, singurele mele cunoștinţe așezate strategic la poli opuși,

pânǎ ce s-a pornit un vârtej, ca din senin. Descinsese un pâlc de nuntași cu toboșari și vrǎjitoare. Era Doina Roman cu Pragul, cartea ei de debut, ceva neprevǎzut între real și fantastic.

Sincer am crezut cǎ franciscanii ǎia se rǎtǎciserǎ cǎutând altǎ nuntǎ. S-a  înviorat atmosfera, dar deja timpul se precipitase prea tare.

          Se fǎcuse trecut de 18. Venisem în principal la Bookfest pentru lansarea cǎrţii lui Mircea Bârsilǎ, Viaţa din viaţa mea.

L-am zǎrit la un momentdat pe autor plecând. El, piteștean ca și mine nu m-a vǎzut, ce sǎ zic. Greșeala mea, sunt prea mic! Am întrebat la Cartea Româneascǎ. Mi s-a explicat cǎ numǎrǎtoarea inversǎ dinainte de acea lansare, a fost opritǎ. De la NASA se semnalaserǎ ceva turbulenţe astrale... 

         Am plecat cǎtre casǎ. E și mâine o zi. Si e Petre Anghel cu Istoria Politicǎ a Literaturii Postbelice. Doamne ce mǎcel va fi!...

 

            (Nu știu anul ǎsta unde va fi mǎcelul, dar sigur va crește
șeptelul la hectar!)
        Poftiţi la Târg!

Însoţitǎ de înger

          A venit timpul sǎ facem vorbire despre Roland Garos. Simona Halep ne îndreptǎţește sǎ nu ni se parǎ cǎ ne cheltuim inutil cuvintele. Cum mi s-a întâmplat înainte de alegeri unde nu am reușit sǎ trezesc pe nimeni din suav-anapoda adormire.(Traducerea exactǎ a sintagmei respective, vǎ las pe dumneavoastrǎ s-o descoperiţi.) Nu-i problemǎ, mai e mult pân’ la toamnǎ, nu vǎ grǎbiţi!...

          În primul tur, cu Kleybanova pe arena centralǎ Philippe Chatrier unde evolua pentru prima oarǎ, Simona a funcţionat cu o regularitate de metronom 6-0; 6-2.

          O încântare sǎ privești cum deseneazǎ Simona liniile de aur pe fondul acela cǎrǎmiziu, o ţesǎturǎ de borangic finǎ pe urzealǎ de mǎtase pe care o etaleazǎ pentru încântarea ochiului. Ca pe o iie subţire și transparentǎ cu deschizǎtura largǎ, ce se încǎpǎţâneazǎ sǎ nu ascundǎ nimic din bogǎţiile de dedesubt.

          De unde ea fata asta atâta forţǎ dintr-un trup ce pare firav? Se vede cǎ are o libertate mentalǎ, un confort ce ţi-l poate da doar gândul cǎ ești însoţitǎ de înger.

          Te însoţim și noi în continuare Simona cât mai sus, cât o fi sǎ fie!

Nimic despre Mircea Diaconu

Lamentaţie europarlamentarǎ

 

Am stat și m-am gândit

la viitor asearǎ.
Dupǎ ce-au ieșit
rezultatele
pe televizor.

Sunt complet derutat.

Nu mai știu bunǎoarǎ

în ce sǎ investesc.
Cresc o vacǎ?
Sau cioplesc
în lemn câinesc
statuia președintelui jucǎtor?

Suntem mulţi pensionari

și cam tot atâţia hoţi.
Într-o ţarǎ sǎracǎ
de unde bietul popor,
sǎ dea la toţi?

E bine sǎ-ţi faci socotealǎ,

un rost, sǎ-ţi fie ţinta
și bǎtǎtura plinǎ
cu ceva de muls în ea,
sǎ te afli la adǎpost.

Mi-e teamǎ cǎ ginta

latinǎ a fost
matriarhalǎ, cândva.
De-aia la noi, cea mai rea
e înjurǎtura de mamǎ!...

Și apoi vaca, nu e ca boul

sau viţelul, cam
tǎricelu de auz, Pǎcalǎ!
Când hǎis, când cea,
ușor comfuz...

Mǎ mai uit o datǎ la rezultate.

Pavelescu nu e, Crinul vestejește,
MRU, pǎcate...
Blaga cam blegit
PMP-ul crește, dar...

Nemulţumit

președintele,
supǎrat pe viaţǎ.
Rar l-am vǎzut așa!
Lenei i-a cǎzut
dintele din faţǎ
sau altceva...

Iar pe partea stângǎ

de din baronie
Ponta, stǎ sǎ plângǎ.
Știe el ce știe!

E mare bǎltoaca,

mlaștinǎ curatǎ
și-am cǎzut în ea
cu cal cu tot de-odatǎ,
ca la Rovine, Baiazid

Bine, iau vaca!

Dar de la ce partid?...

Cuminţenia Pǎmântului și premiile revistei

          Premiile de anul acesta ale revistei Argeș cu siguranţǎ nu vor genera patimi și amǎrǎciuni.(Poate doar premianţilor, prin cuantumul insegnifiant!... Bǎnuiesc.) Sunt niște recunoașteri cuminţi. Nu știu de ce mǎ duce gândul la statueta lui Brâncuși, Cuminţenia Pǎmântului, reprezentând o femeie cu o figurǎ concentratǎ asupra ei însǎși, degajând mister, ca literatura despre care vorbim.

          Când a fost creatǎ sculptura (1907-1908) dintr-un bloc de piatrǎ descoperit în catacombele Parisului, numele sculptorului încǎ nu spunea nimic și primul cumpǎrǎtor a achiziţionat-o doar cu 1500 de lei.
          Dupǎ cincizeci de ani în 1957 un registru al Muzeului Naţional consemna cǎ statul a cumpǎrat cu 25000 statueta, de la o anume Margareta Romașcanu, fiica inginerului Romașcanu, primul norocos cumpǎrǎtor, introducând-o în patrimoniul naţional. Alte surse susţin cǎ Miliţia comuniștilor l-ar fi „sfǎtuit” scurt pe acel inginer, cum cǎ ar fi cuminte sǎ predea statului obiectul fierbinte, ca sǎ nu fie acuzat de furt.
          În 1998 Ministerul Culturii a clasat sculptura în patrimoniul naţional la categoria tezaur, iar în 2003 evaluatorul îi stabilea valoarea la 15 milioane de euro.
          Unde se aflǎ similitudinile? Ce legǎturǎ ar putea avea povestea schiţatǎ cu premiile decernate ieri la Centrul Cultural Pitești?
          Existǎ o cuminţenie mutǎ care se poartǎ în rândul criticilor, sǎ lase timpului preţ de câteva decenii sǎ-și facǎ singur judecǎţile, sǎ stabilizeze valorile, sǎ stabileascǎ ierarhiile, dupǎ care având indicii sigure, își pun și ei, criticii, apostila pe nemurire. Se evitǎ astfel turbulenţele inutile, n-ai de ce sǎ riști cu lupinguri și tonouri în picaj, juvenile, alegi cursa de linie cu o companie sigurǎ, nu riști vre-un jivraj.
          Laureaţii din acest an ai premiilor revistei Argeș sunt din patrimoniu naţional. Poate chiar din categoria tezaur. Nu spun cǎ Grigurcu spre pildǎ n-a fost și el turbulent cândva. Poate chiar de atunci revista a pus de-o parte o sumǎ, ca premiu care i se cuvenea. Timpul a ridicat valoarea criticului și poetului Grigurcu, dar suma din plic, premiul, a rǎmas întâiul strigat, cel de-atunci, neschimbat, ironic de mic.
          Ce sǎ facem, sunt alte alegeri, europene, cu mizǎ și e cultura în crizǎ!

          Laureaţii merituoși ai Premiilor Revistei Argeș:

Premiul Gheorghe Tomozei: Criticul Sergiu I. Nicolaescu

Premiu Opera Omnia pentru poezie și criticǎ: Ghe Grigurcu
Premiul pentru eseu: Ioan Lascu
Premiul pentru poezie: Gelu Dorian
          Inspiraţi de cele 60 de pahare pline cu poezie ale lui Dorian s-a mers într-un cadru natural pentru degustare. N-am fost invitat, nu cǎ aș fi ţinut dinadins, altfel scriam mai dedicat, mai convins...