Dupǎ
sǎrbǎtoarea de ieri a lui Petre Anghel pe care Bilderbergul românesc al literelor
a îngurgitat-o, cu nodul cravatei în gât prea strâns și scrobeala cǎmǎșii înmuiatǎ
de transpiraţie, sufletul târgului, potolit parcǎ, se pregǎtea sǎ treacǎ vǎmile
în ziua a treia. Numai cǎ spaţiul de aer de dinaintea vǎmilor a fost de data
asta tulburat în București de ploi. Suficient motivul pentru ca Bilderbergul sǎ
stea acasǎ în reculegere și sǎ nu se lase în puterea discreţionarǎ a vǎzduhurilor.
Dacǎ
ne-am lua dupǎ Sfânta Teodora, recunoaștem cǎ e destul de greu sǎ faci faţǎ
ordinii aceleia complicate a succederii vǎmilor. Pare cǎ Cel care le-a creat a
avut modelul prestabilit la Uniunea Scriitorilor. Altfel cum sǎ alegi din pǎcatele
cele multe la prima vamǎ, vorbele deșarte, flecǎreala, cuvintele obscene,
jignirile, luarea în râs a lucrurilor sfinte, ca sǎ ajungi la cea de-a doua cu
minciunile, cǎlcarea de jurǎmânt, luarea numelui lui Dumnezeu în deșert și în
fine la a treia cu vorbirea de rǎu, calomnierea aproapelui, umilirea, jignirea,
batjocora și în continuare în cea de-a patra, lǎcomia, înbuibarea, desfǎtǎrile,
a cincea, lenevirile la slujbele divine, neglijenţa la lucru și lipsa rugǎciunii,
a șasea furtul, tot soiul de furturi pe ascuns sau pe faptǎ și tot așa, trecând
cele douǎzeci de tribunale ale cerului. Astfel
se face cǎ ieri, puţinǎ lume bunǎ în Bookfest. Nu putem omite excepţiile care își
au rolul de a stabilii regula.
M-am
bucurat de cuvintele lui Brumaru și ale lui Ţepeneag vorbind cu dragoste despre
Leonid Dimov la standul Polirom și Cǎrtea româneascǎ. Aici, în rol de duhovnic
oficial presteazǎ neobosit, de la începutul Târgului, Daniel Cristea Enache.
M-am
bucurat sǎ revǎd prestanţa armatei române, reconfirmatǎ prin cuvintele
Generalului Degeratu, transmiţând degerǎturi avântate Ţarului Putin la standul
Editurii Meteor Publishing.
Am
trecut pe la o editurǎ nouǎ Adenium, a lui Antonesei unde tocmai și-a scos o
carte poeta piteșteanca ușor rebelǎ Nicoleta Popa și, bineînţeles am trecut pe
la Paralela 45, sǎ-l întreb pe Cǎlin Vlasie când tipǎrește mǎcar 1000 de
exemplare din Doasarul Albaștrii.
Bine cǎ nu l-am aflat, nu știu cum ar fi reacţionat
la o glumǎ atât de bunǎ!