Din arginturile mele

Colind sub cearşafuri de smalţ

cum se târăşte

lumina

în colbul

arşiţei

palmele

mele

vraişte

foşnind

tu vii

ca umbra

ca pasărea ceţii

către miezul

de zi

una

cu sâmburele

din mireasma

de mirare

a mărului

Din volumul Glonţ de argint

Nota: 

In decembrie 2008 cu acest poem incepeam sa public pe blog...

Performanţă, numele tău e Simona Halep

Performanţa;  este starea de împlinire a unui vis urmărit. Ea poate veni şi din neant, cumva negândit, pe seama entuziasmului şi a unui talent inascut care poate coace surprinzător fructul mai devreme. Bineînţeles, se poate întâmpla; conjunctural minunea, dar fructul acela grăbit de arderi interioare şi acceleraţii necontrolate nu rezistă, cade din pom şi nu trece iarna.

Nu am auzit-o pe Simona Halep să-şi fi propus după un parcurs impresionant anul trecut, că în anul în curs; va sparge norii şi va deveni incontestabil luceafărul de zi şi de noapte al Planetei Tenis. A fost visul nostru nu al ei, ca momentul 2014 să-i poată oferi posibilitatea  să guste din fructul oprit, câştigând măcar un turneu de Mare Şlem; treacandu-şi în palmares victorii la Sharapova şi Serena Williams.

N-a fost mult ca visul acesta chiar să se împlinească, mai ales cu Sharapova la Roland Gaross. Acolo chiar nimic n-a lipsit, dar pare că îngerul ei păzitor se lovise uşor neatent  de turnul Eiffel şi se rupsese ceva în el. Simţindu-i durerea i s-a întrerupt pulsul câteva secunde Simonei şi Sharapova, vulpe argintie bătrână (tot frumoasă Maşa!) a profitat.

Cum spuneam;  visul urmărit, declarat al Simonei pentru anul acesta, a fost de la început să joace în Turneul Campioanelor la Singapore, unde să poată străluci între primele opt stele cu gândul la viitor. Obiectiv atins cu mult înainte, e a treia înscrisă deja în listă.

Fie ca lucşii ei să capete atunci deplină independenţă energetică, spre disperarea celor care cu bârna în ochi, după o lungă vara fierbinte, văd negru unde e alb imaculat şi pe Ponta îl văd preşedinte de stat.

Sunt aceiaşi vă asigur.

Alaptati de o vulpe care nu era cetatean

In tara in care vulpea a furat lupoaicei pe Romulus si Remus, amagindu-i ca le va da manuale electronice, premierul pleaca la piata in India urmat de cele cateva sute de autobuze  scolare, galbene si fara soferi  –  tractate  de o locomotiva de propaga folosita in campania lui Obama  –  sa cumpere trei milioane de smartfonuri ieftine, pe care sa le imparta apoi copiilor prin scoli, in campanie.

Mai nene, s-o crezi dumneata ca ai rezolvat problema electoratului, mizand pe cat ne iubim copiii! Cum sa pui sufletele lor sensibile  in jucaria aia comuna, cu ecran de tipla de 100 dolari bucata, cand stii ca noua romanilor niciodata nu ne-au placut uniformele, ca doar n-am trait in chinezarii? N-ai auzit si matale cat de complicat, sensibil si bogat e sufletul mioritic?

Ai numarat cate scoli de elita rasar intruna ca ciupercile dupa ploaie pe plaiurile noastre mitice? Uite ca sar si eu de la una la alta...

Cum sa le faci sa renunte, pe superelevele de fite ale protipendadei politice, sau pe odraslele mafiotilor care si-au mutat palatele in puscarie, sa renunte la smartphonurile lor cu cristale Swarowski de 10000 de euro?

Nu crezi ca neuronul matale, in copie cu neuronul lui Pricopie, bat campii fara rost in tandem dambovitean, cu smartphonul,  alaptati de o vulpe care pare ca n-ar fi fost cetatean?

Plai balai _ pamflete politice

Un grupaj in Cafeneaua literara

A aparut numarul 9 al Cafenelei Literare
O puteti lectura aici. Multumesc lui Virgil Diaconu pentru invitatia de a publica un grupaj de versuri in revista lui.

In oglinda. Povestiri ultrascurte

Robert Tompkins “In cautarea adevarului”

In sfarsit, in acel satuc uitat de lume cautarea lui a luat sfarsit. Intr-o casuta aproape prabusita in fata focului, statea “Adevarul”.
El nu vazuse in viata sa o femeie mai batrana si mai urata.
–  Sunteti Adevarul?
Batrana a dat din cap in semn ca da.
–  Spuneti-mi ce trebuie sa transmit lumii? Ce veste sa le dau?
Batranica a scuipat in foc si a raspuns:
–  Spune-le ca sunt tanara si frumoasa!

Toma Ionescu  “In cautarea ofiterului”

In Bucurestiului parasit de guvernantii plecati in campanie, prabusit in fata guvernului unde focul aprins de Nero ardea mognit, statea Ofiterul acoperit.

Nu vazusem in viata mea o femeie, mai batrana si mai urata.

– Sunteti Ofiterul?

Batrana a dat din cap mincinoasa in semn ca da.

– Spuneti-mi ce trebuie sa transmit romanilor? Inainte de a-si alege Presedintele.

Ofiterul a scuipat in foc si a raspuns:

– Spune-le ca sunt tanara si frumoasa!...