Nu-mi
plac notele mici pentru cǎ
mediocritatea este o boalǎ periculoasǎ. Ti se pare cǎ poţi înota în pluton și cu puţin efort, printr-o șmecherie
oarecare, sau la un carambol, te-ai putea detașa strecurându-te, sau câștigând la impresie
artisticǎ. Ce te faci însǎ dacǎ și juraţii în mediocritatea lor,
n-au în dotare simţul artistic. În cazul de faţǎ așa se pare. Prin urmare, competiţia advertorialelor, Superblogul, are un set de reguli nu e ca în artǎ, unde doar dacǎ stii sǎ le depǎșești, ai șansa sǎ EȘTI! Altfel e o
pierdere de vreme.
În superblog ţi se cere
doar sǎ lustruiești șabloanele pe
diferitele teme. Am știut de la început și ar fi trebuit sǎ evit. N-ai cum sǎ reziști ca scriitor acoperit!
Mi
s-a reproșat:
„Deși n-am înţeles observaţiile
dumneavoastrǎ politice în acest context, vǎ transmitem cǎ articolul a fost evaluat și
notat în raport cu cerinţele enunţate”. Dar dragii mei
juraţi, nu vedeţi cǎ fǎrǎ politic nu se mai poate? Numai cǎ, de ce eu consecinţele? Când doar l-am ascultat pe cǎluţul cabrat. El a vorbit, revoltat de mǎgǎriile premierului,
de ce sǎ fiu eu penalizat?
Salutǎri Claudiei Pǎtrașcu! Sper sǎ înţeleagǎ.
Eu
m-am retras! Sǎ vedem ce face și premierul.
Ce-ar fi sǎ se retragǎ...
