Dialog cu "Albaştrii" în virtual

            – Dupǎ 44 de ani pot spune doar, bunǎ dimineaţa! Cât de bine ar fi sǎ putem reîncepe viaţa azi.

            – Bună dimineaţa, drag prieten al tinereţii mele!

            – Ai reușit sǎ gǎsești cartea Dosarul Albaștrii?

            – Nu am citit cartea, dar vǎzând întâmplǎtor cuvântul “Albaștrii”, rǎtǎcind pe net, mi-am amintit de Claudia Duminicǎ, de grupul vostru la care participam și eu, mai rar… și am intrat pe blogul Pasarea ceţii. Blogul tǎu. Am citit acolo câteva fragmente, ţi-am recunoscut chipul și…

            – Mǎ miram! De gǎsit cartea mai greu! Vlasie mi-a promis cǎ vor retipǎri, dar deocamdatǎ… O poţi însǎ citi pe blogul meu, în Scribd, sau îb bibliotecile online Cititor de proza- Maia Martin. E pǎcat sǎ n-o faci, dacǎ ai fost prietenǎ cu Claudia.

            – Atunci eram Florina Badea, acum sunt Domniţa Neaga. Am scos câteva cărţi de poezie, mai nou fac cronică literară la nişte prieteni din Severin, din Vâlcea. Scriu, citesc, călătoresc, dar nu am ajuns de multă vreme prin Piteşti. Nu mai sunt Argeşenii. De Claudia nu mai ştiu mare lucru, Marin Radu Ene s-a dus şi el, Tomozei nu mai este de mult... O întreagă lume pierdută definitiv. Noroc cu amintirile. Rămîne să ne vedem sau să ne auzim...

            – Spune-mi te rog numele de atunci? (Întrebarea mea s-a afișat mai târziu.)

            – Aţi vǎzut cǎ v-am ghicit gândurile? Tocmai l-am scris.

            – Pǎi da, trǎim în lumi paralele și uneori ne întâlnim. Claudia s-a cǎsǎtorit în Olanda și a venit de acolo pentru lansarea Dosarului Albaștrii. Ne-am vǎzut mai mulţi atunci, dupǎ 40 de ani. Dacǎ ai sǎ cauţi sunt fotografii pe blog.

            – Am văzut fotografia de pe copertǎ, nu am recunoscut pe nimeni, dar numele băieţilor îmi sunt cunoscute... şi cartierul Papuceşti, unde ţineam şedinţe… Cred cǎ m-ai condus într-o searǎ la cǎmin… (Un timp n-am mai scris nimic niciunul.)

            – Sper să ne vedem la o viitoare lansare de carte...a mea, sau a dumneavoastră. aici la Roşiorii de Vede sau la Piteşti. Claudia era căsătorită cu un actor… Cum a ajuns în Olanda? Oricum era o tânǎrǎ atipicǎ.

            – Sǎ încerci acest link. Sunt poze, poate recunoști chipuri. http://pasareacetii.blogspot.ro/p/bijuterii-de-familie.html

            – Mulţumesc, Ion Toma Ionescu, şi mă bucur că ne-am întâlnit, chiar şi virtual! Ţinem legătura! Eu stau mai mult în California, dar dacă sunt în ţară, vin la lansare, dacă văd anunţul. Dacă eu lansez o carte, te chem. Roşiorii nu sunt la capătul lumii. Să auzim numai de bine!

dacă văd anunţul. Dacă eu lansez o carte, te chem. Roşiorii nu sunt la capătul lumii. Să auzim numai de bine!

Rezonanţa Schumann

            Anul 2012, anul Apocalipsei în care România a fost pusǎ sub semnul rezonanţei Schuman de câteva minţi înfirbântate. Anul 2012, din prima pânǎ-n ultima zi. Am trǎit scriind pe viu despre angoasele și uimirile mele în lunga varǎ fierbinte când timpul a luat-o razna…

Ion Toma Ionescu. Norduri. La Cenaclul de urgenta

Un filmulet de la Tonka

Postare de Burichi Carmen.

Cenaclu de urgenţǎ. Între douǎ orfeline

            Un spaţiu aerisit, un public civilizat, receptiv și participativ fǎrǎ asperitǎţi de manifestare, un nivel al lecturilor dincolo de graniţa amatorismului, cu texte inspirate care justificǎ așezarea în pagini de carte spre a fi expuse consumului spiritual. (Uff ce expresie mi-a venit în minte, dar ca sǎ nu cad în depresie o pǎstrez, sǎ tușez cumva optimist aserţiunile ieșite de curând în spaţiul televizistic burlesc, cum cǎ patru unitǎţi de culturǎ într-un oraș de dimensiunile Focșaniului, consumǎ inutil bugetul primǎriei și cursul profitabil al banului.)  

            Pǎi da, pe fond, primarele, persoana în cauzǎ și acoliţii, au dreptate. De ce ar fi nevoie de palate de culturǎ, teatre, biblioteci, edituri pentru atâta risipǎ de consum spiritual stereotipǎ? Sǎ construim baruri paralele de o parte și alta de drum și sǎ dǎm drumul la carnaval.  Cu oleacǎ de spirt și fonduri mǎrite pentru anafurǎ la biserici plus o sacoșǎ cu daruri, umplem toate belelele descoperite ale consumului pe cap de gurǎ a ǎlora bruneţii, Poeţii care vor metaforǎ și spirit, sǎ le consume pe banii lor! Pot primi eventual o murǎturǎ din partea casei)

           Așa am ajuns la Tonka Soul Café producǎtor și consummator de vers. Și marii artiști din Montparnasse au avut cârciumi!

            Cu udǎtura crește cultura!

       M-am temut cǎ lista lungǎ de cǎrţi cât un tren de marfǎ, așteptând lansarea, va îngreuna desfǎșurarea cǎlǎtoriei organizate de Cenaclul de urgenţǎ. Și mi-am adus aminte șirul vagoanelor încǎrcate cu nisip de pe prundul Argeșului și de marea mea mirare, copil fiind, cǎ nisipul expediat peste graniţǎ e la așa mare cǎutare. Nu înţelegeam cu nici un chip cum nemţii ǎia nu au la ei în ţarǎ nisip! De unde era sǎ știu cǎ în nisipul nostru cǎutau de fapt metalele rare.

          Asearǎ, matur, în faţa unui pahar cu bere, am putut sǎ discern împrejur cu plǎcere strǎluciri rare.

     Au fost prezenţi: George Mihalcea, Magda Mirea, Eugen Pohonţu, Maria Elena Chindea, Emil Iulian Sude, Marie Vrânceanu, Ingrid Cosma, Cristina Maria Firoiu, Claudia Minela, Micul Paris, Mircea Bodolan Ionuţ Calotǎ, Daniela Toma și mulţi alţii.

           Muzica și poezia douǎ orfeline la Tonka s-au simţit bine.