Pasarea cetii. Viral cu scriitori

            Sǎ aduci delaţiunea în balanţa justiţiei, la rang de etalon al mǎsurii și ca monedǎ de schimb pentru libertatea corupǎtorului sau celui dovedit corupt, mi se pare o josnicie mult mai mare decât nota informativǎ pe care securistul fostului regim, o plǎtea informatorului ce-și turnase nevasta, dupǎ ce aceasta obositǎ de la servici, îi destǎinuise în pat cǎ aflase de la bunici cǎ dragostea ar fi mai frumoasǎ în Germania și ar fi bine dacǎ și ei împreunǎ ar încerca…

            Laș, a doua zi bǎrbatul încodeia în faţa ofiţerului cu lux de amǎnunte, cum  o sǎrutase el pe gurǎ luându-i tot oxigenul, îi descheiase sutienul de la încheieturǎ sǎ o tragǎ mai bine de limbǎ și sǎ-i dibuie sinapsele dușmǎnoase ale gândului. Multumit de situaţie și pentru cǎ rǎmǎsese timp sǎ-și corecteze semnele de punctuaţie, a trecut pe la casierie sǎ-și încaseze recompensa.

            În oraș, în drum spre casǎ, cumpǎra o sticlǎ pintecoasǎ de vin sǎ-l bea cu nevasta și s-o mai descoasǎ puţin…

            Asta înţeleg eu din ce se întâmplǎ azi la procurori. În arest preventiv, cu sau fǎrǎ motiv, pe bandǎ rulantǎ, îi boteazǎ literar mari scriitori. Primiţi în Uniune fǎrǎ dosar.

            Mǎi oameni buni, nu cǎ n-aș vrea sǎ-i ia DNA-ul pe hoţi! Dar, sǎ nu ne trezim cu delaţiune, cǎ ne ia pe toţi!

Ultimele pagini ale Jurnalului

Dialog cu "Albaştrii" în virtual

            – Dupǎ 44 de ani pot spune doar, bunǎ dimineaţa! Cât de bine ar fi sǎ putem reîncepe viaţa azi.

            – Bună dimineaţa, drag prieten al tinereţii mele!

            – Ai reușit sǎ gǎsești cartea Dosarul Albaștrii?

            – Nu am citit cartea, dar vǎzând întâmplǎtor cuvântul “Albaștrii”, rǎtǎcind pe net, mi-am amintit de Claudia Duminicǎ, de grupul vostru la care participam și eu, mai rar… și am intrat pe blogul Pasarea ceţii. Blogul tǎu. Am citit acolo câteva fragmente, ţi-am recunoscut chipul și…

            – Mǎ miram! De gǎsit cartea mai greu! Vlasie mi-a promis cǎ vor retipǎri, dar deocamdatǎ… O poţi însǎ citi pe blogul meu, în Scribd, sau îb bibliotecile online Cititor de proza- Maia Martin. E pǎcat sǎ n-o faci, dacǎ ai fost prietenǎ cu Claudia.

            – Atunci eram Florina Badea, acum sunt Domniţa Neaga. Am scos câteva cărţi de poezie, mai nou fac cronică literară la nişte prieteni din Severin, din Vâlcea. Scriu, citesc, călătoresc, dar nu am ajuns de multă vreme prin Piteşti. Nu mai sunt Argeşenii. De Claudia nu mai ştiu mare lucru, Marin Radu Ene s-a dus şi el, Tomozei nu mai este de mult... O întreagă lume pierdută definitiv. Noroc cu amintirile. Rămîne să ne vedem sau să ne auzim...

            – Spune-mi te rog numele de atunci? (Întrebarea mea s-a afișat mai târziu.)

            – Aţi vǎzut cǎ v-am ghicit gândurile? Tocmai l-am scris.

            – Pǎi da, trǎim în lumi paralele și uneori ne întâlnim. Claudia s-a cǎsǎtorit în Olanda și a venit de acolo pentru lansarea Dosarului Albaștrii. Ne-am vǎzut mai mulţi atunci, dupǎ 40 de ani. Dacǎ ai sǎ cauţi sunt fotografii pe blog.

            – Am văzut fotografia de pe copertǎ, nu am recunoscut pe nimeni, dar numele băieţilor îmi sunt cunoscute... şi cartierul Papuceşti, unde ţineam şedinţe… Cred cǎ m-ai condus într-o searǎ la cǎmin… (Un timp n-am mai scris nimic niciunul.)

            – Sper să ne vedem la o viitoare lansare de carte...a mea, sau a dumneavoastră. aici la Roşiorii de Vede sau la Piteşti. Claudia era căsătorită cu un actor… Cum a ajuns în Olanda? Oricum era o tânǎrǎ atipicǎ.

            – Sǎ încerci acest link. Sunt poze, poate recunoști chipuri. http://pasareacetii.blogspot.ro/p/bijuterii-de-familie.html

            – Mulţumesc, Ion Toma Ionescu, şi mă bucur că ne-am întâlnit, chiar şi virtual! Ţinem legătura! Eu stau mai mult în California, dar dacă sunt în ţară, vin la lansare, dacă văd anunţul. Dacă eu lansez o carte, te chem. Roşiorii nu sunt la capătul lumii. Să auzim numai de bine!

dacă văd anunţul. Dacă eu lansez o carte, te chem. Roşiorii nu sunt la capătul lumii. Să auzim numai de bine!

Rezonanţa Schumann

            Anul 2012, anul Apocalipsei în care România a fost pusǎ sub semnul rezonanţei Schuman de câteva minţi înfirbântate. Anul 2012, din prima pânǎ-n ultima zi. Am trǎit scriind pe viu despre angoasele și uimirile mele în lunga varǎ fierbinte când timpul a luat-o razna…

Ion Toma Ionescu. Norduri. La Cenaclul de urgenta