Să scrii la plecare despre ultima călătorie a unui om,
ştiind că nu ai să-l mai revezi vreodată… Şi-a luat undiţele sale pe umăr, aflase
că undeva într-un al cincilea anotimp, la marginea galaxiei, s-ar afla raiul
pescarilor… A mai dat un ocol aşezându-se pe o piatră, să mai tragă un tutun şi
să asculte cum depăna apa din Râul Târgului firul poveştilor lui, pe care şi le
însuşise, ascultându-i gândurile în după amiezile când nici o mreană ascunsă în
nisip nu se lăsa momită de boţul de mămăligă… Şi el cum să meargă a doua zi la serviciu?
încerca să le facă din vorbe!… Ce vor zice colegele? ce vor pune pe frigare în
cuptoarele din tratamentul termic, în pauza de masă care se prelungea de obicei
într-un adevărat festin, sub privirea lui mulţumită înflorită în zâmbet… Or să
spună că Nicu Toc e doar un lăudăros! Sau că nu l-a lăsat Nina să plece la
pescuit că era de săpat grădina.
Uzina a fost a doua lui casă de când elev la şcoala
profesională s-a îndrăgostit de ea. Se simţea de cum intra venind din Colibaşi
pe poarta 3, ca peştele în apă. Am fost colegi la Controlul Tehnic de Calitate
al Cutiei de Viteze. El conducea o grupă şi eu a doua grupă de controlori. Am
împărţit tot! Necazurile, problemele, biroul şi nu e cel mai fericit moment să
glumesc, până şi soţiile, Pe Nina o aveam eu în echipă, iar soţia mea activa în
echipa lui.
Din fire eu eram mai exigent, el mai concesiv mă sfătuia râzând,
„Ioane fii mai blând că viaţa e scurtă!”Pare să fi avut dreptate el!
În fiecare dimineaţă la birou, nevastă-mea avea un obicei, îl
căuta în geantă. Aducea de la Crăciun şi până în miezul verii de la saramură o
şuncă pregătită de el care se topea în gură!
Drumurile ne-au despărţit după ce am ieşit la pensie. Mă
trezeam cu el la telefon din când în când, nu se mai termina din vorbit şi eu
după ce mă punea la curent cu cine a mai murit, mă retrăgeam în laptopul meu şi
îl plasam soţiei să-şi termine ce-avea de povestit…
Zilele trecute făcând un bilanţ cu soţia, am constatat că
nici noi nu l-am sunat de Sf. Nicolae pe Nicu Toc şi nici el nu ne-a sunat de
Sf. Ion. O fi fost supărat… N-am mai apucat să-l sunăm!
Fir întins în Raiul pescarilor Nicule!
Dumnezeu să-l odihnească!
