Secvente din Fotografii miscate
cu prietenii Directiei 9(partea I-a)
M-am retras temporar de pe facebook. Ce voi avea de publicat va fi doar pe blog.
În asemenea întâmplări când se împart premiile literare, Nobelul spre pildă, sau măcar premiul academiei, un păianjen uriaş ţese cu suveica lui aberantă, fir subţire într-un hăţiş bine controlat, în care tensiunile se descarcă, stârnind în sinapsele fiecărui concurent, un roi de licurici clipind neîntrerupt. Nehotărâţi licuricii, dacă se vor decide până la sfârşit să se alăture focurilor de artificii!… Greu de presupus, îşi pot pârli evident aripile!
Lumea literară românească, un puzzle viu, sechestrat în case de pustiul Covidului, împărţită pe centrii de afinităţi s-a frământat până de curând(mai mult sau mai puţin!), aşteptând ascensiunea spre premiul cel mare, a Solenoidului.
N-a fost să fie! Iar eu, modest cum sunt, cu Guşterele meu n-am participat, nefiind membru al Uniunii. Pierderea nu-i a mea, ci a naţiunii! Nu sunt vinovat!...
Azi e ziua lui Daniel Marian, un prieten, un poet, dar mai ales un
critic special. Mă aliniez şi urc pe val, împreună cu cei despre care a
scris lucruri - şi-i urez sănătate şi spor în toate(!), cu beri şi
plăceri fără număr şi veveriţe înflorindu-i giumbuşlucuri pe umăr!
Supliment, pagini dedicate lui din Fotografii mişcate.
Pentru că nu sunt permise lansările de cărţi, postez aici eşantioane din Fotografii mişcate. Astăzi din capitolul Fotografii din cer. Petre Anghel.
Copaci smulşi de vânt
pe versanţi.
Un delir de cruci
într-o frecvenţă bizară…
De parcă turme
de elefanţi
s-au dus acolo să moară
în cimitirul lor