miercuri, 9 mai 2012

Platini, nici nu ştii cât de mic copil poţi fi...



Două lumi, nicidecum paralele. De o parte entuziasmul şi bucuria dezlănţuită a constelaţiei fotbal, cu civilzaţia spaniolă, robustă, luminoasă, caldă, coborâtă din cer pe toboganul de la Otopeni, luat cu asalt de culorile alb-roşii, ritmurile flamenco, băştile başcilor şi glasurilor multiplicate a miilor de Placido Domingo.
De cealaltă încrâncenarea măruntă, autohtonă, cu troglodiţi precum Bornescu sau Cadu, împrăştiind în jurul lor ură şi violenţă şi cu un individ anxios cu sufletul îmbrăcat în negru, incapabil să-şi depăşească condiţia de cioclu, îngheţat de spaima că i se poate lua fluierul fermecat.
Lecţia practică ni se dă gratuit. Înţelegem ceva din ea? Puţin probabil. Câte lecţii am primit degeaba în istorie!
Mâine Platini va părăsi Bucureştiul la bordul avionului prinţului Felipe. El o fi văzut meciul de la Cluj? Sau preşedintele Sandu, prevăzător, a dat ordin să se scoată din salonul recepţiei oficiale, toate plasmele înfestate cu microfoanele ălora de la DNA.
Am aflat pe surse că nea Mitică s-a prezentat în timpul recepţiei la mare înălţime. Personal a pregătit sarmalele pentru boss la bucătărie şi-a dat cep butoiului cu ţuică, adus de Mititelu ca să stingă conflictul cu federaţia.
Se-aude în târg că preşedintele Ligii a aranjat ca mâine, indiferent cine câştigă finala, o selecţionată alcatuită din jucători de la Atletico de Bilbao şi Atletico de Madrid va juca un meci cu Universitatea Craiova şi-n caz de victorie, oltenii vor fi înscrişi la anul direct în Primera Division.
Şi-n timp ce spectatorii spanioli, în televizorul meu, pregătesc gradual fiesta, apare în ecranul  lăţit, observatorul meciului de la Cluj, Nedelescu, acela cu banerul smuls copilului în urmă cu două săptâni, cu figura senină şi nevinovată, să ne dea explicaţii.
“Nu s-a-ntâmplat nimic aseară la Cluj! Tudor a oprit meciul, dar nu s-a-ntâmplat nimic! Totul e sub control!
Noi dăm titlul tot la comisii, nu l-a voia întâmplării pe terenul de joc!”.

luni, 7 mai 2012

Breaking news. Lei paralei


Paris.
Din punctul 0 al Parisului şi al istoriei lumii moderne, azi noapte francezii şi-au revărsat entuziasmul pe străzi. Au ales stânga şi pe Francois Holand, dorind să termine cu austeritatea. Mulţimile sunt în fierbere. Revoluţia a învins!... Susţin câştigătorii, în timp ce învinşii acoperiţi de cenuşa vulcanului stins, Sarkozy şi-au amintit că la fel ca la Waterloo, grosul armatei franceze a mărşăluit într-o direcţie greşită.
           
Moscova.
        Vladimir Putin, într-o maşină blindată escortat de motociclişti, ocoleşte Kremlinul şi intră în Piaţa Roşie. Moscova nelocuită parcă, a împietrit.
La palat, uşi uriaşe, imperiale, se deschid în faţa celui singur pe coridoarele drepte pe care s-a intins covorul roşu, cât zidul chinezesc de lung. Soldaţi înarmaţi de pază, dau onorul la trecerea comandantului. Ultima uşă masivă se deschide larg şi în culuarul viu se aliniază riguros pe laturi, oficialităţile şi invitaţii ca nişte piese de şah. Fiecare în pătrăţica lui. Aplaudă cu respect şi discernământ mersul legănat, sigur şi sportiv, spre al treilea mandat, al viitorului ţar.
      Dimitrii Medvedeev fostul preşedinte îi transmite însemnele puterii, Crucea Sfântului Gheorghe şi Vulturul cu două capete.
     Ceremonia e unică. Democraţia gestionată şi preşedintele încoronat. Pe fundal, râuri învolburate de sânge urcă în cerul albastru. Operatorul de sus, prinde în cadru turlele de aur ale bisericilor moscovite strălucind ca nişte constelaţii pe care domină crucea şi drapelul rosu- albastru- alb.
        “Cu mâna pe constituţie, în numele poporului rus, jur să fiu Putin!”
     Undeva în asistenţă pentru o secundă apare chipul lui Gorbaciov, şters. Se cântă imnul. Ceremonia se încheie fix după 40 de minute. Salvele celor 30 de tunuri susţin ecoul.
 In curtea Kremlinului aşteaptă spectatori bine număraţi. Faţa preşedintelui dintr-o dată se umanizează. Fixează cu privirea senină femeia brunetă cu ochelari negri şi profil acvilin, o ia în braţe şi o sărută pe obrazul de tablă.
     Se întoarce spre cameră. Ochii lui mici şi ageri măsoară orizontul cu nemărginit orgoliu, atingând deja cu privirea noua glorie a Rusiei.
         Zdrazvuite tavarişci! Zmirna!
Pleacă tot singur de la a treia încoronare, cu pas hotărât şi gândul preocupat de grijile planetei.

Bucureşti.
La parlament se votează Gubernia Ponta, cu miniştrii lui “iminenţi”de trei lei (PSD,PNL şi PC). Mă uit la ei. Doamne cât sunt de paralei!