Din arginturile mele

Pluta de piatrǎ

în ochiul
rǎnit
ca o dimineaţǎ
în rouǎ
insula
se scufundǎ

poate e vina

celui lovit
sau piatra
dinadins
încercuitǎ
de ape

dacǎ ai un fiu

el va ucide
clipǎ de clipǎ
surpând
în inima ta
însǎ-și viaţa lui

ca un dans
ne’ntrerupt

când muzica tace
și ecouri
rostogolite
cǎtre plajǎ
irump

Vis alb

 Acuarela Karramba Dead

aluneca troica

pe urlet de lup,
scade zǎpada în cer,

vizitiu, numai bici,
fǎrǎ trup,
își mângâie caii de ger

în saricǎ-i cald
și pustiu
(zǎpada îmi umple auzul)

și taina cǎ-s viu
se stinge
și ţip

și nu-i chip

sǎ știu
cât mai ninge...

(Din volumul Glonţ de argint)

La Eminescu

                              Imaginea Constanta Abalasei Donose

           Cuvântul, ca persoană fizică în limba română, are milionimi de chipuri. Nu e nici om al străzii, nu are nici funcție publică cu program fix, dar nici nu poartă cu el în loc de buletin de identitate, Oda în metru antic. El nu vine din cărțile sfinte, fundamentale, cum s-ar putea crede și nici odată cu laptele supt de la sânul fraged al mamei, care, după multe potriviri magice, să descopere sâmburele şi rostul dramei.

            E aproape 15 ianuarie. Privesc grupurile de băieți și fete grăbindu-se pe stradă către sǎrbǎtoarea limbii române. Fetele sunt mult mai frumoase decât în tinerețea mea și băieții mult mai înalți. Dar cuvintele lor, care țipă din stradă, miros a asfalt.

Ponta la marţieni. Pamflet

            Ce constatǎm dupǎ aproape 25 de ani de democraţie demonstratǎ original? Cǎ atunci când dispui de o majoritate USL de 70%, fǎrǎ stângǎ, fǎrǎ dreaptǎ și fǎrǎ cap, (Victorașul nostru, dupǎ doctorat, s-a strǎpuns cǎ e bine la vremuri grele sǎ-ţi ţii capul între ghilimele ascuns, neapǎrat!), sunt totuși reguli în picioare, de respectat.

            Chiar dacǎ n-ai fǎcut autostrǎzi cu semne clare de circulaţie, nu poţi intra cu tǎvǎlugul în populaţie, sau în statul de drept, fǎrǎ ca nimeni sǎ te tragǎ înţelept de urechi. Unchiul Sam ţi-o trimite pe cap pe Victoria cu ochii ei blânzi, specialistǎ în kumite, cu o listǎ.

            Consilierii ǎștia asistenţi, sau adjuncţi, americani, licurici tehui, sunt cam troncani, au tehnici de ei știute și vin sǎ te-ajute. Nu poţi sǎ te-ascunzi. O datǎ fac cip-cirip și poţi sǎ-ţi înfunzi urechile cu zǎpadǎ în munţi, sau sǎ-ţi pui pe plajǎ nisip, tot îi auzi.

            Bietul Pontonel, ieșit din troieni, auzind cǎ a demisionat și Firea, s-a gândit sǎ-și caute fericirea la marţieni. OZN-ul ǎla de la Bremen, cu el a plecat.

Sǎ împușcǎm doi iepuri în LaserMaxx

            Prea mulţi escroci în aer liber! Vremea, atipicǎ, de iarnǎ, în care singura rudǎ apropiatǎ a zǎpezii e ceaţa, favorizeazǎ infractorii. De-aia vǎ zic, sǎ-l lǎsǎm pe Ponta și ai lui sǎ lucreze în plata Domnului (în plata cui?...) pentru ţarǎ și sǎ ne scoatǎ din iarnǎ. La consilierii pe care-i are, gândesc, poate fi și o inversare pânǎ-n primǎvarǎ. Sǎ lucreze pentru iarnǎ și sǎ ne scoatǎ din ţarǎ…

            Decât sǎ mergem la povarnǎ/ de necaz,/ sǎ primim informaţii pe fax/ când înflorește cireșu/ în Caucaz,/ vǎ dau un sfat;/ haideţi cu toţii/ la LaserMaxx c-a venit Bǎieșu/ șofer/ pe Mașina de vise,/ s-a întors din cer/ cu ușile deschise/ și umorul la el, garantat.

            Lǎsaţi escrocii la aer curat și cǎutaţi Mașina cu vise, neapǎrat! Puteţi împușca doi iepuri teribili, irezistibili!

            Cupletul Monica Davidescu și rarul Dan Tudor, e la pachetul, când se deschide bufetul. Pardon, barul! Nu iei biletul dacǎ nu bei, paharul!