Bookfest personal

          Plimbându-mǎ prin târgul de carte ca printr-o pǎdure cǎreia i s-au tǎiat copacii, oamenii întâlniţi mi se înfǎţișeau umbre, iar cǎrţile lor tânjind pe tarabe, pǎsǎri cu penele colorate din care s-a scurs cântecul, sau în care s-a scurs cântecul, depinde de situaţie. Mute oricum!

          Pâlcuri-pâlcuri de scriitori, gǎști de cartier, se înghesuiau dezordonate pe insulǎ în jurul câte unui stand împodobit ca un car alegoric, cu soarele tablou palid bǎtut în cuie undeva deasupra, sǎ domine noaptea minţilor.

          Un zumzet continuu mǎ înconjura, rupt din când în când de ropote de aplauze, menite sǎ stabileascǎ, sǎ dea semnale cǎ funcţioneazǎ corect licitaţia pe nemurire. Pare o copie fidelǎ, doar cǎ fǎrǎ insufleţire, ţesǎtura universului la scarǎ micǎ, pe urzeala subţire a Bookfestului! Numai cǎ unele corpuri cerești de argilǎ au o greutate inutilǎ.

          Aveam senzaţia cǎ umbrele se uitau la mine ca la un extraterestru din alt sistem. Ce e cu tine omule rǎtǎcit? Aici nu e Bursa îngerilor, de ce-ai venit?

          Trec pe lângǎ Paralela 45. Mǎ uit cu atenţie. Nici o carte scrisǎ de mine la vedere, nici Bursa, nici Dosarul, nici Pasǎrea, nici Glonţul și nici mǎcar Gușterele mai de pe urmǎ. Cred cǎ ar trebui sǎ schimb editura. Depǎșesc Poliromul. Mi se pare cǎ Daniel Cristea Enache m-a salutat înclinind ușor capul. Nu mǎ cunoaște. N-are cum. I-am trimis Gușterele dar nu l-a mușcat, altfel pânǎ acum ţipa.

          Mǎ alǎtur lui Sibiceanu, rar prieten ca el, la mulţi ani Aurele! Azi când scriu, a mai împlinit un decar, tot rebel. Se cunoaște cu toţi și împarte saluturi stânga dreapta ca pe fluturi. Împreunǎ, mergem cǎtre RAO sǎ-l felicitǎm pe profesorul Petre Anghel pentru Istorie.

          Guștere, sǎ nu mǎ faci de cacao! Lasǎ-ţi umbrele și pune-ţi o minǎ mai optimistǎ. Acolo sunt oameni vii. Sǎ dai mâna cu toţi. În prejma lui Petre umbrele nu rezistǎ.

Bookfest, a treia vamǎ

          Dupǎ sǎrbǎtoarea de ieri a lui Petre Anghel pe care Bilderbergul românesc al literelor a îngurgitat-o, cu nodul cravatei în gât prea strâns și scrobeala cǎmǎșii înmuiatǎ de transpiraţie, sufletul târgului, potolit parcǎ, se pregǎtea sǎ treacǎ vǎmile în ziua a treia. Numai cǎ spaţiul de aer de dinaintea vǎmilor a fost de data asta tulburat în București de ploi. Suficient motivul pentru ca Bilderbergul sǎ stea acasǎ în reculegere și sǎ nu se lase în puterea discreţionarǎ a vǎzduhurilor.

          Dacǎ ne-am lua dupǎ Sfânta Teodora, recunoaștem cǎ e destul de greu sǎ faci faţǎ ordinii aceleia complicate a succederii vǎmilor. Pare cǎ Cel care le-a creat a avut modelul prestabilit la Uniunea Scriitorilor. Altfel cum sǎ alegi din pǎcatele cele multe la prima vamǎ, vorbele deșarte, flecǎreala, cuvintele obscene, jignirile, luarea în râs a lucrurilor sfinte, ca sǎ ajungi la cea de-a doua cu minciunile, cǎlcarea de jurǎmânt, luarea numelui lui Dumnezeu în deșert și în fine la a treia cu vorbirea de rǎu, calomnierea aproapelui, umilirea, jignirea, batjocora și în continuare în cea de-a patra, lǎcomia, înbuibarea, desfǎtǎrile, a cincea, lenevirile la slujbele divine, neglijenţa la lucru și lipsa rugǎciunii, a șasea furtul, tot soiul de furturi pe ascuns sau pe faptǎ și tot așa, trecând cele douǎzeci de tribunale ale cerului.    Astfel se face cǎ ieri, puţinǎ lume bunǎ în Bookfest. Nu putem omite excepţiile care își au rolul de a stabilii regula.

          M-am bucurat de cuvintele lui Brumaru și ale lui Ţepeneag vorbind cu dragoste despre Leonid Dimov la standul Polirom și Cǎrtea româneascǎ. Aici, în rol de duhovnic oficial presteazǎ neobosit, de la începutul Târgului, Daniel Cristea Enache.

          M-am bucurat sǎ revǎd prestanţa armatei române, reconfirmatǎ prin cuvintele Generalului Degeratu, transmiţând degerǎturi avântate Ţarului Putin la standul Editurii Meteor Publishing.

          Am trecut pe la o editurǎ nouǎ Adenium, a lui Antonesei unde tocmai și-a scos o carte poeta piteșteanca ușor rebelǎ Nicoleta Popa și, bineînţeles am trecut pe la Paralela 45, sǎ-l întreb pe Cǎlin Vlasie când tipǎrește mǎcar 1000 de exemplare din Doasarul Albaștrii. 

          Bine cǎ nu l-am aflat, nu știu cum ar fi reacţionat la o glumǎ atât de bunǎ!

 

Bookfest. Ziua II-a

Fǎrǎ îndioalǎ lansarea cǎrtii Istoria politicǎ a literaturii române postbelice la editura RAO este evenimentul nr1 al acestei ediţii Bookfest.

 *

          Sǎ încep cu surpriza personalǎ. Ea a început sǎ se consume în drumul spre casǎ, când, rǎsfoind Istoria politicǎ a literaturii române postbelice, lansatǎ de profesorul universitar, doctor în filologie, sociologie și teologie, prozatorul, poetul și eseistul Petre Anghel (aș putea continua cu criticul, sociologul, pictorul etc), la pagina 221 am dat de un subtitlu.
          5.8. Un cenaclu de provincie: „Liviu Rebreanu” din Pitești.
          Am parcurs cu înfrigurare cele douǎ pagini dedicate vremilor și întâmplǎrilor pe care le știam atât de bine și nici de data asta profesorul Petre Anghel nu m-a dezamǎgit. Dat fiind tematica abordǎrii, nu se putea ca un fin și documentat analist sǎ nu pǎtrundǎ semnificaţia unor fapte pe care eu le-am expus subiectiv în Dosarul Albaștrii – fenomenul Pitești 1971, beneficiind(ce cuvânt parșiv!), de trǎirea directǎ a unor evenimente care mi-au marcat existenţa. Grupul de tineri piteșteni talentaţi, Albaștrii (dat de securiști de la numele revistei Albastru, pe care doream s-o editǎm), în loc sǎ parcurgǎ drumul spre a deveni certitudini literare, au fost deturnaţi și împinși sǎ urce Golgota, ca dușmani ai poporului.
          Dupǎ ce mi-am citit dosarul la CNSAS și oarecum pǎrea cǎ m-am eliberat prin scrierea Dosarului Albaștrii, datoritǎ faptului cǎ acea caarte e împiedicatǎ sǎ circule mi da dreptul sǎ cred cǎ încǎ mai lucreazǎ securiștii.
          Asemenea demers fundamental ca cel pe care l-a început maestrul Petre Anghel (tomul va fi continuat), e un act de patriotism care în deșertul minciunii cu care s-a impregnat ţara, ne mai dǎ un strop de apa vie și puţinǎ încredere. Dea Domnul sǎ-i dea putere sǎ continue!