joi, 9 aprilie 2015

Rugaciunea poetilor




Se-aduna poetii in rugaciune
in Vinerea Mare pe seara
Cuvintele inmuguresc in taciune
ca lumina lumanarii in ceara

Sunt ingeri poetii de inviere
Isi poarta la vedere
sufletul lor senin
si impart cu drumetii-n
tacere
faguri de miere
si vin

Directia 9 a creat un eveniment vineri la ora 19

BistroTransilvania Strada Pictor Nicolae Tonitza 13, Bucharest, Romania

Cu participarea poetilor:
Dan Mircea CIPARIU
Adi FILIMON
Ion Toma IONESCU
Dan Ioan MARTA
Alina NĂUIU
Raluca NEAGU
Emanuel PĂTRĂȘCIOIU
Adrian PÂRVU
Maria Daniela POSTELNICU
Adrian SUCIU
Tudor VOICU

miercuri, 8 aprilie 2015

Tablouri dintr-o expozitie



TABLOURI DINTR-O EXPOZITIE
- acest strigǎt -


acest strigǎt de asfalt încins
sub ninsoare
l-au gǎsit soldaţii
scormonind
cu baionetele lor…

duios unul
și-a scos mantaua
acoperind lǎtratul
ameninţǎtor
cu trupu-i trandafiriu

e bine și cald
sub manta
troznește iarba
și cuvintele
se subţiazǎ ca ceara

Din Antologia Cearǎ și miere

TABLOURI DINTR-O EXPOZITIE

TABLOURI DINTR-O EXPOZITIE
– Marele pariu –



ca pe niște decoraţii
în pulpana mantalei
alergam
sǎ prindem 
gloanţele
fericiţi la gândul
cǎ-n tranșee
la sfârșitul atacului
vom putea numǎra
stelele
prin
gǎurile negre
din mantaua
ciuruitǎ


cel 
cu 
mai
multe
morţi

era câștigǎtorul
marelui pariu


Din Antologie Cearǎ și miere


marți, 7 aprilie 2015

Serile Sinapsa cu Sorin Lucaci, Anca Mizumski, Adrian Suciu



        Spre finalul acestui film, realizat de Victor Potra la cea de-a XVI editie a Serilor Sinapsa, aduc si eu o neinsemnata contributie. Si tot in final o discutie libera, interesanta, despre onorata critica...

O întâmplare cu Amza

S-a născut la 07 aprilie 1931. Azi ar fi împlinit 84 de ani.
Să fie zâmbetul luminos al marelui Amza Pelea, cel care ne-a lipsit în vremuirile din urmă de nu mai ştim bucuriile, râsul homeric, farmecul vieţii adevărate?...
Un amic mi-a povestit nu de mult, o întâmplare cu Amza, având privilegiul s-o asculte direct de la sursă, printre rotocoale groase de fum, într-un spaţiu de hotel la Argeşelul, lângă Casa Armatei, unde-şi odihnea oasele înainte de spectacolul de la Al Davila, maestrul.
În vremea studenţiei la I.A.T.C. venise din vacanţa de sărbători cu paporniţele încărcate de-abi să le duci cu cele porceşti, cârnaţi, tobă, slănină, cu zaibăr de Băileşti şi-un kil de ţuică. Pusese bagajul pe bancă în Cişmigiu şi tropăia în jur să se-ncălzească. Îşi pierduse căminul într-un conflict deschis cu administratorul, venea târziu de la repetiţii sau de pe unde rămânea înţepenit. Unde să se ducă? Şi-l zări pe Petre. Dumnezeu l-a trimis! Nu Sfântul Petre ci fiul popii din Băileşti, unul slab, lung cât o pălugă, cu pardesiul pâna-n pământ ca sutana tătâne-său fluturând. Venea agale pe alee. Era şi el student, dar la A.S.E.
- Amzo, aş bea o bere! Hai cu mine la Cireşica!
- Stai colea pe bancă să te omenesc. Am zaibăr, ţuică...
- Păstrează-le, acu’ bem bere. Ne-ncălzim mai târziu!
După ce serviră berile, plecară spre locunţa lui Petre, nu departe, doar ce dădură colţul. O casă mare, înaltă, veche.
- Intrăm prin spate!  O scară de fier ducea într-un pod cu un perete deschis, numai bun de numărat stelele în plină iarnă, dacă eşti mai romantic. Cum e fânarul la ţară. Înăuntru coşuri, multe coşuri ce înţepau acoperişul scurgând afară fumul. Era cald oarecum. Petre avea agăţată în fundul podului, într-un loc mai ferit, o lanternă mare, dar nu făcea risipă că era scump.
- Aici sunt pături şi tot ce-ţi trebuie şi descrise cu un gest larg interiorul bine gospodărit.
- Pentru nevoi, valiza!(...) Şi-mi arătă ceva mai departe, un fel de cufăr destul de mare închis ermetic. N-am înţeles la-nceput!
- La o nevoie adică, vezi şi tu, te dai mai încolo după stâlpul ăla pe unde intraşi!... E acolo o găletuşă. După ce te descarci, o verşi în cufăr. Să fi ştiut popa! El îi dădea bani, dar ochiul dracului băgă de seamă că-i plăceau jocurile de noroc şi al lui fuse!  
Nu era rău la Petre, până-ntr-o seară când s-a umplut valiza. N-aveam încotro, trebuia deversată. Bine că Dâmboviţa era aproape! Am tras o ţârică de valiză deh, că mâncasem tot porcul!
N-apucarăm să ne tragem sufletul pe mal şi să dăm roată cu ochiul, că şi apăru ca din senin miliţianul călare.
          - Staţi nu mişcaţi! Haidaţi la secţie! Credea că prinsese infractorii.         - Luaţi amândoi cufărul şi mergeţi în faţa mea!
Cufărul greu. Bietul, ce-o fi crezut că furasem? Era sigur c-a dat lovitura! Deja-şi benoclase juma’ de tablă pe umăr.
Până să vină şeful la secţie, înauntru cald, începu să cam miroase. Noi tremuram ca varga, ne şi vedeam la zdup. A venit şeful. I-am povestit de-a fir a păr toată tarăşenia. Răbdător, ne-a ascultat serios, mustăcind, până la capăt.
          - Haralambie, întocmeşte formele! şi încruntat către noi:
          - De acum înainte aici va fi casa voastră! Şi s-a pus pe un râs!...
          Am locuit acolo în secţia de miliţie într-o cameră liberă până la absolvire. Eram în ultimul an. A fost bine. Am băut cu şefu, ne-am distrat. Om!
          L-am pierdut. Ale vieţii! După mulţi ani la Iaşi, terminasem „Mihai Viteazul”, la masa festivă m-am auzit strigat:
          - Amza! ... În spatele meu colonelul, „şeful”. Ne-am luat în braţe. Ne-am adus aminte. Am râs homeric.
          - Şi aici tot eu răspund de voi!...de buna organizare.
Am vrut să mă ridic să fac linişte şi să povestesc la toată masa povestea cufărului.

- Lasă cufărul Amzo! Fuseşi Mihai Viteazu, ce dracu’!