Sa visezi doi romani intr-o finala
de dublu la Turneul Campionilor, de o parte si de alta a fileului, e ca si cum
in cadrul programului de cercetari spatiale un cercetator vizionar ar putea
banui ca a descoperit in spatele soarelui, prin obiectivul telescopic, o stea
binara. Nu poate fi asa caci cei doi Florin si Horia nu sunt in conexiune gravitationala,
nu sunt o echipa in adevaratul sens al cuvantului, avand traiectorii si
conjunctii diferite. In consecinta ramanand Duble Stars.
Dar nici cu asta nu putem fi de acord caci sentimental le
sta imprejur aceeasi aura. Oricum e o potrivire astrala greu de definit si cu
atat mai pretioasa din care castiga Romanica. Mi-as putea permite sa spun ca e
prima mare realizare a guvernarii Ciolos!...
Ce prilej de bucurie nebuna!
Daca Ponta ramanea premier, azi era in tribuna si ne
dadea cu tricolorul pe la nas. Bine ca n-a ramas!
Si o scurta caracterizare pentru cei patru cavaleri ai
finalei.
Tecau- Pasari-Lati-Lungila. Pe terenul de joc se lateste
asa de tare, de cuprinde pamantul in brate, si nici o minge n-are scapare din
ate. Cand se desira si se lungeste, atinge luna si soarele cu racheta de se
mira si ursitoarele si tata Veta lu’ Stramtoare!(?…)
Rojer - oladezul zburator pe fileu, capitan pe corabia
fantoma a diavolului, a intrat in sistem si si-a aflat in tenis, marea iubire
ce l-a dezlegat de blestem.
Rohan Bobana - Arapila cantand la pian ca un zeu indian
isi plimba vaca de prasila pe un camp sacru, impartind adversarilor fara mila laptele
acru…
Al patrulea - Praslea cel Merge (Sterge pe jos cu toti adversarii),
mic de stat, fecior democrat, cum a aflat ca urma scapa turma, stie una si buna,
vrea fata de imparat de sotie!…
