Ne prefacem că nu se
întâmplă. Trecem sub tăcere, ca şi cum scrisul cu cerneală albă pe pagina albă
ne-ar putea albi de păcate. Degeaba gândul încolţeşte grâu sub zăpezi,
dacă nu reuşeşte să străpungă platoşa de deasupra prelungită artificial de
ameninţarea îngheţului de afară, sau fricii din noi.
Treziţi-vă la
demnitate oameni buni! Altfel ne vom mocirli în continuare, ca să ne fie bine şi
să nu ne fie rău, după modelul împământenit şi nu ne va mai curăţa nimeni! Nu
vom avea şansa să se inventeze un DNA al conştiinţei, special pentru noi,
scriitorii, membri sau nemembri ai unei uniuni cu un Dumnezeu ce a devenit mult
prea războinic.
