Ar fi trebuit să scriu ceva după primul set
câştigat de Simona Halep cu 6-2, dar Carla Suarez Navarro nu e oricine. Nu se
aleseseră bine pietricelele din boabele de orez. Jocurile încă nu erau făcute.
Pluteau în aer multe necunoscute. Cele două pitice atomice, parcă erau crescute amândouă
la un loc într-o barcă. Ţinteau în terenul de joc toate colţurile ascunse. Se
ştie că alea patru de la vedere, sunt doar aşa o părere, că în realitate sunt unse
vre-o opt...
De-aia am păstrat tăcere până la sfârşit
când victoria s-a copt! 6-2/ 7-5!!!
Ce meci! Ce meci!
Degeaba în setul doi, la 5-3, şarla de Carla
s-a dus în beci ca o vrăjitoare! N-a putut da cu norul în soare, cu toate
farmecele ei!
Si vis-a-vis de farmece, sunt decis să
ridic şi eu la fileu o minge, cât e focul aprins şi jarul nu se stinge cu apă
rece. Zic şi eu o părere, nu zece.
Babacu boier Stere, tatăl Simonei, nu-i
nici atât de urât, nici şmecher, şi nici mai hapsân, decât Navarro ăl bătrân!...
