luni, 23 mai 2022

Ana cea făr’ de noroc

 



 

După un joc deosebit de spectaculos în primul tur la Roland Garros, Ana Bogdan cedează Victoria, Azarenkăi! 7-6/ 6-7/ 2-6/.

                                                    * 

Fără noroc Ana, nedezminţind legenda Meşterului Manole! Strânsă în zid de iubiţi şi de adversari pentru strania frumuseţe ce o emană.

De data asta la Roland Garros au zidit-o cărămizile Azarenkăi şi scurtele ei lipite de zgura roşie cu mortar otrăvit. Şi poate ploaia care a trădat-o înviorând-o mai mult pe Vica.

Îţi mulţuim Ană pentru pentru că ai ştiut să te bucuri până în ultimele clipe de frumuseţea jocului la care ai contribuit, în egală măsură cu adversara. Ai fi meritat să bei din cupa Victoriei(Azarenka), dar norocul nu întotdeauna joacă cinstit...


vineri, 13 mai 2022

Suveica

 

După primul meu contact cu Direcţia 9 într-un eveniment(13 mai 2014), am scris un text publicat pe faacebook la care Adrian Suciu a reacţionat aşa:


Revin azi 13 mai 2022 în Boema 9, cu acelaşi text aşezat în versuri,  cum mi-a sugerat el...

 

Suveica

 

Întotdeauna lucrurile sunt, nu par, amestecate!

 

Rar conjuncţia astrelor și oamenii, permit

apelor care se varsǎ în albia vieţii fiecǎruia,

sǎ rǎmânǎ limpezi și riguros individualizate,

astfel ca ţesǎtura întregului sǎ ofere un covor

viu și dinamic, integrând sufletul unui popor.

 

Se pare cǎ noi am pierdut de mult culorile

fericirii! Nici nu știu dacǎ le-am cunoscut

vreodatǎ, dar e mai grav cǎ s-a rupt urzeala

și suveica nu mai trece însoţitǎ strâns

de ritmul vǎtalelor, sǎ uneascǎ firele.

 

Si în loc sǎ se adune într-un covor,

apele învolburate negre și cenușii

curg la vale despletindu-se în ochiuri viclene

și noduri. Ștrangulate de rǎgǎlii puse

de-a curmezișul, apele ies din matcǎ.

 

Și dacǎ tot a dispǎrut suveica,

ne scoatem moaștele într-un sobor

de preoţi amestecaţi cu jandarmi

și le plimbǎm în spatele blocurilor

cu barca, pentru sfinţirea locurilor.    


miercuri, 11 mai 2022

În pagini de revistă. Cafeneaua literară

              În numărul din mai al Cafenelei literare, o pagină din recentul meu volum, Crucea de piatră. Mulţumiri prietenului Virgil Diaconu!

Revista o găsiţi aici:



marți, 10 mai 2022

Ion Toma IONESCU. 9.

Împletituri de lână

 


   
        Personajul romanului la care lucrez, unul real, ar fi împlinit anul acesta, de Ziua Americii, 100 de ani. Voi reuşi oare să-i dau de capăt până atunci?...
*
        Frustrarea de a fi crescut fără tată şi cu o mama mută care nu-i putea oferi sfaturi de viaţă s-a transformat cu timpul, în atuul lui. A trebuit să se dezvolte şi să se maturizeze singur, mai repede decât ceilalţi copii din jurul său şi cum îi mergea mintea şi-a creat o independenţă timpurie, într-un exerciţiu zilnic pe care reuşea să-l ducă la capăt de cele mai multe ori şi să fie mulţumit de el.
        Când simţea nevoia de o anumită aprobare, îi povestea Teiei ce i se întâmplase peste zi şi ea cu ochii mari şi limpezi care puteau transmite toate stările, cu gesturile expresive ale mâinilor însoţite de tonalităţile vocii răguşite dar blânde, care urca şi cobora, fără să poată rosti consoane, reuşea să-i transmită semnale, dacă şi când a procedat corect, sau din punctul ei de vedere, greşise.
        Aveau o oră a lor la capătul zilei când îl aşeza pe scaun în faţa ei, să nu piardă nimic din raportul lui şi la sfârşit, îşi împreuna mâinile într-o rugăciune mută pe care o auzea doar ea şi Dumnezeu.         Uneori Titi se întreba de unde îi veneau rădăcinile. Era sigur că tatăl lui nu putea fi niciunul dintre bărbaţii din sat, cu toate că lumea vorbea că ar fi fost unul dintre copiii lui Epure… În mintea lui îşi luase rădăcinile dintr-un vis. Se făcea că un înger coborât din cer, întâlnindu-se cu Teia sub stejarul secular din Dealul Mare, frumuseţea ei l-a scos din minţi, uitând pentru ce fusese trimis pe pământ.         Nu atunci i-ar fi pierit graiul, cu toate că s-ar fi putut întâmpla, ca să nu se afle!… Titi era încredinţat că el nu s-ar fi putut naşte dintr-un viol, cum vuise satul o vreme. N-ar fi putut să fie cum era, decât din plăceri şi iubire! Tocmai de aceea toată viaţa lui, Titi a risipit plăceri şi iubire, şi ce se mai găsea de risipit… Iar muţenia Teiei, ştia sigur că i-a apărut de copil. Poate că avusese atunci şi ea un vis, şi din visul acela a amuţit, ca să i se poată împlini.