joi, 16 noiembrie 2017

Belina - Marele premiu



Ca dogmă, puterile în statul de drept sunt trei: puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească. Mai sunt şi altele, puterea presei, puterea economică, Bruxelles-ul şi NATO… Şi ele contează la rândul lor!
În vremi de pace puterile trebuie să se respecte şi să stea în echilibru sub privirea mulţumită şi protectoare a preşedintelui. În vremi de război, una dintre cele două se amestecă în treburile celorlalte, ridică sabia şi instaurează dictatura proprie. Mai există şi o altă cale, dictatura democratică. Adică două dintre puteri se unesc de bunăvoie fără acte, sub comanda politicului împotriva celeilalte şi o încalecă, punându-i căluşul în gură şi şfichiuind cu biciuşca.
Ce vedem noi acum? Mai degrabă un lacheu venit călare în numele penalilor să joace alba neagra pe terenul din spatele Curţii Constituţionale.
Am văzut rulând pe internet 3D filmului Belina regizat de Dragnea. Aştept cu mare interes deliberarea juriului. M-am mirat că două dintre scaunele juraţilor erau goale. Cei 9 magnifici au rămas şapte.
Sunt curios dacă la Herculane, Hotel Afrodita în reuniunea CEX a PSD, spre noapte, se va afla dacă i-a fost decernat lui Dragnea Marele premiu şi vor ieşi în stradă milioane de oameni ca să-l aclame…
Plai bălai - pamflete

luni, 13 noiembrie 2017

În paginile revistelor


            La pagina 3 a Actualităţii literare, nr 76, octombrie 2017, revistă a unirii scriitorilor din România, cum frumos scrie pe frontispiciul ei cu litere albe, am descoperit o cronică în care cu deosebită eleganţă şi vizibilă compatibilitate, Daniel Marian se apleacă asupra versurilor mele din volumul recent apărut la Editura Grinta, Ceară şi miere.
            Mulţumesc Daniel Marian şi mulţumesc pentru găzduire directorului revistei Nicolae Silade! Cu amândoi m-am cunoscut şi împrietenit în Tabăra de la Cosău organizată de Ion Romeo Roşianu, poetul impetuos de bărbos de pe prima pagină, cel care (apropo de frontispiciu) ne-a unit

Pentru lectura revistei clic pe link
http://actualitatea.eu/al76.pdf

vineri, 10 noiembrie 2017

Adulter





Şi aveam nevoie să rătăcesc

să întorc anii de nicăieri

pentru a le da un sens

Decelam fiecare clipă

îndelung

ca pe un univers nou

ce-mi îngăduia să-l ating



Erai toată un câmp de mine

şi degetele mele

fremătau  în întuneric

descoperind uimite

fiecare scânteie

pe care o stingeam apoi

cu roua de pe buze


Nu se mai sfârşea totul

Transparenţi

ne pierdeam în mare

ca două meduze