vineri, 17 noiembrie 2017
joi, 16 noiembrie 2017
Belina - Marele premiu
Ca
dogmă, puterile în statul de drept sunt trei: puterea legislativă, puterea executivă
şi puterea judecătorească. Mai sunt şi altele, puterea presei, puterea
economică, Bruxelles-ul şi NATO… Şi ele contează la rândul lor!
În
vremi de pace puterile trebuie să se respecte şi să stea în echilibru sub
privirea mulţumită şi protectoare a preşedintelui. În vremi de război, una
dintre cele două se amestecă în treburile celorlalte, ridică sabia şi
instaurează dictatura proprie. Mai există şi o altă cale, dictatura
democratică. Adică două dintre puteri se unesc de bunăvoie fără acte, sub
comanda politicului împotriva celeilalte şi o încalecă, punându-i căluşul în
gură şi şfichiuind cu biciuşca.
Ce
vedem noi acum? Mai degrabă un lacheu venit călare în numele penalilor să joace
alba neagra pe terenul din spatele Curţii Constituţionale.
Am
văzut rulând pe internet 3D filmului Belina regizat de Dragnea. Aştept cu mare
interes deliberarea juriului. M-am mirat că două dintre scaunele juraţilor erau
goale. Cei 9 magnifici au rămas şapte.
Sunt
curios dacă la Herculane, Hotel Afrodita în reuniunea CEX a PSD, spre noapte, se
va afla dacă i-a fost decernat lui Dragnea Marele premiu şi vor ieşi în stradă milioane
de oameni ca să-l aclame…
Plai
bălai - pamflete
miercuri, 15 noiembrie 2017
luni, 13 noiembrie 2017
În paginile revistelor
La pagina 3 a Actualităţii literare, nr 76, octombrie 2017, revistă a unirii scriitorilor din România, cum frumos scrie pe frontispiciul ei cu litere albe, am descoperit o cronică în care cu deosebită eleganţă şi vizibilă compatibilitate, Daniel Marian se apleacă asupra versurilor mele din volumul recent apărut la Editura Grinta, Ceară şi miere.
Mulţumesc Daniel Marian şi mulţumesc pentru găzduire directorului revistei Nicolae Silade! Cu amândoi m-am cunoscut şi împrietenit în Tabăra de la Cosău organizată de Ion Romeo Roşianu, poetul impetuos de bărbos de pe prima pagină, cel care (apropo de frontispiciu) ne-a unit
vineri, 10 noiembrie 2017
Adulter
Şi aveam nevoie să
rătăcesc
să întorc anii de nicăieri
pentru a le da un sens
Decelam fiecare clipă
îndelung
ca pe un univers nou
ce-mi îngăduia să-l ating
Erai toată un câmp de mine
şi degetele mele
fremătau în întuneric
descoperind uimite
fiecare scânteie
pe care o stingeam apoi
cu roua de pe buze
Transparenţi
ne pierdeam în mare
ca două meduze
Abonați-vă la:
Postări (Atom)