Sub semnul cifrei 40 – aniversare – a fost acest weekend organizat ca eveniment. Iniţiativa revederii între neamuri, aparţine prin extensie, generaţiei următoare care vine după primul rând de ramuri, din stejarul Titi Dumitrescu. Şi cum stejarul a avut inimă mare şi coroană falnică, în umbra norocului a rodit flacăra tainică a focului în inima mai multor grădini, semănând în tot locul doar fete, flori fără spini... Se asigura astfel Titi că în urma lui va rămâne lumea mai frumoasă!
Şi la fel cum cei patru evanghelişti au fost
trei, Luca şi Matei, a ţinut şi Titi două femei: Victoria, Gela, Zinca şi
Ilinka, aia cu kalinka.
Cu Rusoaica avusese tot fată, când fu să fie
războiul şi începuse să ningă şi să fie rece dintr-o dată. S-a îngrijit să rămână
plantat şi să nu se stingă soiul, pe-acolo pe unde trece! Soi bun de stejar,
era păcat!
Pe Ilinca şi pe Maşa viaţa le-a îndepărtat, rătăciri ale începutului. Îl mai prindeam uneori, la un pahar, înceţoşat în priviri, cutreierând dincolo de apele Prutului…
Pe celelalte le-a ţinut aproape.
Un om bun socrul meu Titi Dumitrescu, Dumnezeu să-l odihnească, voia să-i ţie pe toţi împreună şi organiza petreceri. De la el ni se trage.
Aici în fotografie suntem la Piatra Lotrului, lângă Voineasa, numai vre-o două ramuri, urmaşi de-ai lui… Ne-am fi strâns uşor 40, cu englezii, cu italienii, dar nu e timpul pierdut…
Vreau să spun, chiar dacă n-am ajuns la pensiune decât 24, ne-am făcut rugăciune şi ne-am luptat în respect, din greu, pentru 40(!), cu 40 de baxuri cu bere, 40 de sticleţi de ţuică şi 40 de găleţi cu vin, fin de Budureasca, să dai cu basca după muiere!...
Am avut cădere pe bune!… Nu se pune ce s-a fript pe grătar. O plăcere să priveşti micii sfârâind şi fripturile rumenind în jar! Nu mai ştiu cât am stat la poveşti că pierdusem măsurile…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu