zidul

  

tălpile merg pe calea pământului

urmele doar secunde risipite

în marile dune de nisip

de n-ar fi înţeleptele cămile

să rumege cu tăişul nopţii zilele

în ce chip am pătrunde hăţişul

de ierburi uscate al vântului…

şi deodată un zid de apă

socoteşti că aşa e bine să-l traversezi

drumul  de-a lungul zidului nu-ţi spune nimic

priveşti adânc în ochii cămilei

şi citeşti

„suflă aerul

în piei de oaie

ca să treci apa”