Îmi ascult inima
şi consult lista
scurtă
a fiinţelor dragi
ce sălăşluiesc în ea.
Sunteţi acolo, în
faţă.
Nu-i nici un pericol!
La vârsta mea vă iubesc
în gând
precum o fâlfâire de
ceaţă
Aş dărui de-aş putea
un şirag de fragi,
pandantiv la rochia de
seară,
Crăciuniţelor mele dragi…
Dar nu e vară!
Şi de colind, mai bine
le ofer
un şot de absint
contra-ger
şi sminteală…
Să pot,
ca un bătrân cavaler,
să-mi prind la rever
un brăduţ tânăr,
împodobit cu beteală
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu