Crăciuniţe colindând

Îmi ascult inima

şi consult lista scurtă

a fiinţelor dragi

ce sălăşluiesc în ea.

Sunteţi acolo, în faţă.

Nu-i nici un pericol!

La vârsta mea vă iubesc în gând

precum o fâlfâire de ceaţă

Aş dărui de-aş putea

un şirag de fragi,

pandantiv la rochia de seară,

Crăciuniţelor mele dragi…

Dar nu e vară!

Şi de colind, mai bine le ofer

un şot de absint

contra-ger

şi sminteală…

Să pot,

ca un bătrân cavaler,

să-mi prind la rever

un brăduţ tânăr,

împodobit cu beteală