Se povesteşte că în vremi de demult, o fată frumoasă,
căreia îi plăcea să călătorească şi să se bucure de frumuseţile naturii cu care
Dumnezeu înzestrase pământul, a nimerit în nişte locuri mai puţin ofertante,
câmpuri aride, deprimante, a căror urâţenie i-au umplut ochii de lacrimi. Din
izvorul lacrimilor ei, ce a udat în lung şi în lat locul acela, căutând un semn
cât de mărunt care să-i bucure ochii, se zice că au înflorit micuţele flori de
lavandă, cu un parfum intens, având darul să te liniştească…
Mi-am amintit legenda florilor de lavandă în dimineaţa aceasta,
vrând să mulţumesc celor mulţi care au făcut urări şi au dat like-uri, cu
ocazia aniversării fiicei mele Cristina Maria, iar facebookul mi-a scos în
amintire, o fotografie atât de potrivită.
Vă mulţumim tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu