Pământ de flori
plină de mirări.
Brownian în mişcări,
poetul etern
cu poezia în nări
da târcoale
adulmecând
șoaptele.
Precum, prunc
fiind la sânul
matern, răscolea
ceaţa descoperind
în călimări
ciudate, cum
izvora viaţa
din laptele…
Cerbi și căprioare
țintuiau cu copitele
roua ierbii
amirosind a iacint,
tivind în oglinda
cu sclipiri de argint
umbra unui sărut
primit de la soare.
Fără seamăn ispitele
pândeau din copaci…
în solul reavăn
germinau seminţele...
Dumnezeu sorbea
într-un câmp de maci,
evaluând consecințele,
un shot de absint.
Postmodernistul
din mine şi-a scos
la vedere, tristul,
versurile-comori
și, sufletul nimb
cu eșarfă
l-a agățat ca un
piercing de nori.
Oferind ca marfă
trupu-i temnicer
îngerului la schimb,
în leasing.
Scuturat de vânt,
cuvânt din cuvânt,
am ajuns în cer
pământ de flori
(Argintarium 2 în pregătire)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu