Pământ de flori

 

Pământ de flori

Am văzut dimineaţa

plină de mirări.

Brownian în mişcări,

poetul etern

cu poezia în nări

da târcoale

adulmecând

șoaptele.

Precum, prunc

fiind la sânul

matern, răscolea

ceaţa descoperind

în călimări

ciudate, cum

izvora viaţa

din laptele…

Cerbi și căprioare

țintuiau cu copitele

roua ierbii

amirosind a iacint,

tivind în oglinda

cu sclipiri de argint

umbra unui sărut

primit de la soare.

Fără seamăn ispitele

pândeau din copaci…

în solul reavăn

germinau seminţele...

Dumnezeu sorbea

într-un câmp de maci,

evaluând consecințele,

un shot de absint.

Postmodernistul

din mine şi-a scos

la vedere, tristul,

versurile-comori

și, sufletul nimb

cu eșarfă

l-a agățat ca un

piercing de nori.

Oferind ca marfă

trupu-i temnicer

îngerului la schimb,

în leasing.

Scuturat de vânt,

cuvânt din cuvânt,

am ajuns în cer

pământ de flori

(Argintarium 2 în pregătire)