de-a baba-oarba

publicat pe Qpoem

sângerez de un ochi

nu ştiu care

     cel cu noroi

          cel cu soare

cel înţelept

cel nǎtâng

ochiul meu

     de sǎrbǎtoare

          cu care plâng…

ţi-ai fulgurat

numai chipul

     cingǎtoare

          vǎzului meu

erai

     nisipul

          jumǎtǎţii

               mele

                    de zeu

noul van gogh

sprijiniţi aerul

pe picioarele-i

firave

se clatinǎ ca un

condamnat

şi-a tǎiat o ureche

și sângereazǎ

în lanul oripilat

al florii

soarelui

sirenele

salvǎrilor

licitează absurde

nopţi

fecunde

oglinzile

observatorului

astronomic

scurg secunde în

secunde

în abatoare

se extrage

mǎduvǎ

din

oase

îngeri pe case

în halate albe

sub o uriașǎ etuvǎ

exerseazǎ

triplu tulup