Ar trebui să
încep să scriu acum, la 1-1, cronica meciului, pentru că simt ce va să se
întâmple. Şansa nu a ţinut în setul doi cu Simona, liniile terenului şi fileul,
chiar şi rama rachetei lui Bencic, parcă ar fi fost fabricate în Elveţia!
Ce nu s-a
văzut la televizor, în pauza dinainte de setul decisiv, un băiat de mingii trimis
de bătrânul Ţiriac(La mulţi ani bătrâne!) profitând de neatenţia Melindei, i-a
subtilizat racheta, înlocuind-o cu una fabricată la Reghin. Abia când scorul ajunsese
la 3-0, sau 4-0, nu-mi dau seama acum bine, a observat că nu mai avea racheta
ei în mână şi l-a chemat pe tat’su, să-l certe, printre lacrimi, pentru lipsa lui
de vigilenţă. Ce a urmat? Un 6-0 sec (Grasă de Cotnar(!)…). Să se bucure şi Ţiri
că-i ajung banii acasă măcar, dacă tot e obligat să-i dea şi n-are încotro.
În seara
asta e risc major la Madrid ca românii(bravo lor de spectatori!), să termine
toată şampania din Spania. Lăsând gluma la o parte, să ne bucurăm că avem o
jucătoare atât de mare, indiferent care va fi rezultatul de mâine! Felicitări
Simona! Mai e un pas.