47. prin voinţă divină,
însăşi viaţa e parte
din moarte…
ne antrenăm alergăm
înotăm ripostăm
ne lansăm cu paraşuta
ne trage aţa
e un mix de stări în mişcare…
doar când iubim
ca o provocare
acostăm la punct fix
întinşi pe crucea de piatră
şi atinşi o clipă de veşnicie
parcă n-am mai vrea
să murim…
dar căţeaua lupă
latră pe năsălie
şi cere când nu te-aştepţi
stâlpi drepţi trunchi lângă
trunchi din păduri tinere
de susţinere a reţelei de-naltă
tensiune din noaptea cealaltă
un arhiereu-vicar
să întrerupă comutatorul
un moment
cât o rugăciune măcar
…să nu-l desluşească
poporul în genunchi
si incoerent
pe dumnezeu
(crucea de piatră)
(Din mica antologie în pregătire La crucea de piatră)
