La fantana. Pitesti, august, 2010.

Philosophii de familie

          Mi-am adus aminte una dintre problemele care mi-au marcat copilăria provocându-mi multe bătăi de cap. Domnul învăţator ne-a scris pe tablă enunţul cu creta, după care s-a uitat lung la noi măsurându- ne cu privirea lui împovărată de vreme. “Dragii mei, ţineţi minte că sunt multe momente care se petrec o singură dată în viaţă. Puteţi afla unul dintre acestea, găsind soluţia corectă a problemei pentru acasă.”
          După ani, când fiica cea mică avea deja la rândul ei nouă primăveri şi aceeaşi dilemă şcolară, s-a apropiat de mine plângând. “Tată, cum aflu când faci tu dublul vârstei mele?...”
          Nu i s-ar fi întâmplat niciodată asta, cu siguranţă Cristinei, fiica cea mare, geniul mathematic al familiei. Am răspuns mecanic amintindu-mi privirea pierdută a învăţătorului: “Scade din anii mei vârsta ta şi înmulţeşte cu doi." “Nu-nteleg, vârsta nu scade, se-adaugă întotdeauna!”. Nici eu nu prea înţelesesem la timpul meu. “Atunci, adună anii, unul câte unul în două şiruri ca de mărgele, şi măsoară din când în când cele două fire.”
          Săptămâna trecută Ramona a rezolvat de-adevăratelea problema mărgelelor înscriind pe tortul ei aniversar, jumătatea vârstei mele. Se întămplă în viaţă o singură dată.
          Fiul ei Toma, numără pe degetele de la o mână deocamdată doar până la 4, dar ne-a spus foarte ferm aseară, că Duminică de ziua lui, pe tort ar vrea lumânări multe-multe, pentru degetele de la ambele mâini, şi se gândeşte c-ar putea lua în calcul chiar şi degetele de la picioare.
          La 4 ani, te grăbeşti să treacă timpul, la 62 vrei, să dai timpu-napoi !

PS. Am uitat să precizez tortul a fost executat la cofetăria Cafina (Bucureşti) şi consumat în familie.

Nu e Povestea porcului - partea II-a

                   Nu ştiu dacă în continuarea de azi să-l plasez pe Piţi între personajele pozitive din Povestea porcului.

                   N-o fi el vre-un Făt Frumos, dar nici Păcală şi sigur nici Păcălitul. Căci la şcoala de meserii a vieţii la câteva materii pe care s-a bazat, Piţi a căpătat fără îndoială expertiză şi titlu de Doctor. Zarurile şi fotbalul l-au făcut dandy al juveţilor şi nu numai. Si dacă mai punem la socoteală, cât de trendy cade costumul pe el de zici că e decupat din revistă, şi morga aia scrobită de lord, mai că-ţi vine să crezi că prin vine îi curge sângele roş-albastru de viţă nobilă, al Stelei de mult apuse. Sânge adevărat, cu cepul ştemuit direct la sursă.

                    Şi-atunci cum să nu-i pretindă garanţie la contract, drepturile cuvenite din moştenire, ciobanului latifundiar?... (DEX/ Latifundiar _ adică Gigi şi-a lăţit fundul pe numele şi proprietăţile sacre ale Stelei!).

                    Cât crede el cu verii lui c-o să-şi mai pască oile pe terenurile armatei, că deja sunt pârloagă!

                    Din păcate Steaua, ce păruse de două luni sub comanda lui Piţi, că-şi va regăsi traiectoria, o ia în jos, n-are altă cale.

                    Un timp, Becali va mai behăi singur pe ecranele mogulilor. Se vor plictisi şi mogulii.

                Cu ultimii Euro, adunaţi într-un apropiat-târziu, din marea sacrificare a mieilor, îşi va cumpăra televiziune proprie, probabil OTV-ul lui Dan Diaconescu atunci când acesta va părăsi campania prezidenţială, înşelând poporul, şi înşelând-o şi pe Elodia cu Mititica.

                  Sfătuit de Vadim, într-o inspiraţie maximă, va transforma OTV-ul în televiziunea copiilor, şi 24 de ore va depăna pe ecran, nu Povestea porcului ci, inegalabila Poveste a oierului cu stea în frunte.

Si-am încălecat pe-o şa roasă de cal şi-am adus povestea la mal

Şi-am răsucit firul de lână ca artiştii, să se bucure o săptămână, toţi microbiştii. E drept că am răsucit şi jungherul, dar a meritat-o oierul!...

Foto:httpwww.all-news.rofilesimagesmedium2900.jpg

Nu e Povestea porcului _ partea I-a

  Foto :  httpwww.ciobanul.comwp-contentuploads200902cioban.jpg            



               Între minunatele poveşti crescute în creanga de aur a ştrengarelui Nică de la Humuleşti, nu se află sigur povestea oierului cu stea în frunte, şi palat precum soarele, de se-nvârt în jurul lui toate televiziunile mogulilor, mai ceva decât căluşeii la Târgul de Sântămărie, iar bieţii badiguarzi aleargă cu limba scoasă de-un cot să le facă bezele.

               De-ar fi fost măcar Povestea porcului, că noaptea oricum porcul se leapădă de piele şi devine prinţ.

               Nu e cazul în speţa despre care facem vorbire. Oierul nu-i boier, cât-îi ziua de lungă!... Şi poate să-şi toarne pe el noaptea, odicolonul din lume, la Cazino când joacă la ruletă, tot a zer trăzneşte şi căcăreze de berbec.

               Bieţii ăia de la Bruxelles sunt speriaţi tare că le promise ciobanul că finanţează pentru parlament un proiect cu biserică şi-o stână de oi în curte, bineînţeles cu fondurile lor europene.

               “Cade bine după rugăciune, un bulz cu mămăligă înainte de votul în comisii.”

               Doar cu suporterii Stelei, nu prea i-a mers. Aştia îl citiră pe Becali din scoarţă în scoarţă. Drept-îi că, nu prea era mare lucru de citit.

               O-i = Oi !

               Bo-i = Boi !

               La Lei, lucrurile erau deja încurcate:

               Le-i n-oi = Eu-r-oi ! Orişicâte vocalize ar fi făcut biata învaţătoare cu Leii, Gigi, tot Euro scotea din valiză. (Din valiza de cunoştinţe, nu aia de la proces.)

                Brânza lui tat’su l-a scos din şcoală într-un târziu. Ba învăţătoarea îi şi dădu menţiunea întâia, după locul trei:

                “Brânză bună-n burduf de câine!”

Va continua mâine.

Versuri in lectura autorului