Între minunatele poveşti crescute în creanga de aur a ştrengarelui Nică de la Humuleşti, nu se află sigur povestea oierului cu stea în frunte, şi palat precum soarele, de se-nvârt în jurul lui toate televiziunile mogulilor, mai ceva decât căluşeii la Târgul de Sântămărie, iar bieţii badiguarzi aleargă cu limba scoasă de-un cot să le facă bezele.
De-ar fi fost măcar Povestea porcului, că noaptea oricum porcul se leapădă de piele şi devine prinţ.
Nu e cazul în speţa despre care facem vorbire. Oierul nu-i boier, cât-îi ziua de lungă!... Şi poate să-şi toarne pe el noaptea, odicolonul din lume, la Cazino când joacă la ruletă, tot a zer trăzneşte şi căcăreze de berbec.
Bieţii ăia de la Bruxelles sunt speriaţi tare că le promise ciobanul că finanţează pentru parlament un proiect cu biserică şi-o stână de oi în curte, bineînţeles cu fondurile lor europene.
“Cade bine după rugăciune, un bulz cu mămăligă înainte de votul în comisii.”
Doar cu suporterii Stelei, nu prea i-a mers. Aştia îl citiră pe Becali din scoarţă în scoarţă. Drept-îi că, nu prea era mare lucru de citit.
O-i = Oi !
Bo-i = Boi !
La Lei, lucrurile erau deja încurcate:
Le-i n-oi = Eu-r-oi ! Orişicâte vocalize ar fi făcut biata învaţătoare cu Leii, Gigi, tot Euro scotea din valiză. (Din valiza de cunoştinţe, nu aia de la proces.)
Brânza lui tat’su l-a scos din şcoală într-un târziu. Ba învăţătoarea îi şi dădu menţiunea întâia, după locul trei:
“Brânză bună-n burduf de câine!”
Va continua mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu