Super Blog 2010 _ Gata de concurs

           http://pcnews.ro/

          Am vrut să fac o coţofană rozalie şi să postez pe blog zece cântece funerare de chindie, o dată cu remanierea de la Palat-ul Victoria nul-ă în Belarus, dar m-a chemat Gloria prin email garantat şi mi-a spus că Super Blog 2010 e o nouă sculă de basculă în moartea culă a crizei profunde în stat. Vânt rece din pupă pentru marinarul ce nu-s nici măcar mus când navighez!


Unde,      după,      plasez      banii?...câştigul

Temă de epilog, adâncă…
E o dilemă de te-apucă frigul!
Când, analog
Golanii
de blogeri
Bântuie ca un zmog
Încă
De ieri

Protest deschis 3 _ Sus steagul _ Şerban FOARTZĂ

Nota:  Prin bunavointa unui prieten am mai intrat in posesia unei opinii
          Ma bucur mult ca domnul Virgil Diaconu nu va fi "ramas pe drumuri".
Consider, însă, ca expresia, mai compatibilă cu, de pildă, un boschetar in spe (o spun fara vreo urma de dispretz), nu este astfel, compatibila adica, si cu fostul/viitorul (?!) director al "Cafenelei literare".
          Asta, pentru ca, in primul rand, Virgil Diaconu este un domn.
         Dovada, intre altele, tzinuta revistei conduse de Domnia Sa.
         De la format la pagina dintai, ce reproduce,-n excelente conditziuni, lucrarea unui artist plastic (urmand a fi, acesta, ilustrat, in mijlocul revistei, in extenso), de la textele de buna calitate la comentariul critic valoros, "Cafeneaua literara", dupa mine, denota gustul rafinat al unui om ce onoreaza breasla noastra, - care, bogata in talente, nu prea e, vai, si in bun-gust!
          In ciuda diferentzei de hartie (ca si a celei de format), revista "Cafeneaua literara" imi aminteshte de "Gandirea" de pe vremuri.
          In fine, daca nu am scos nici un cuvant despre poetul omonim, ci doar despre directorul revistei, e pentru ca intaiul nu poate fi "restructurat" de nimeni (nici chiar de dna Carmen Dumitrache).
          Domnule Virgil Diaconu, sus steagul!

Orgasmul amazoanelor

          Agăţat în televizor, subjugat pur şi simplu de imaginea hiperbolizantă a amazoanelor realitatii şi antenelor de-a-ncălare pe remaniere, cravaşând armăsarii portocalii, aduşi din dârlogi la stadiu de gloabe, am pierdut vremea schimbării la faţă şi intrării în miracol a toamnei, la început de septembrie. Ne-am trezit într-o dimineaţă pe jos cu frunze ruginii şi pe pielea bronzată cu înţepăturile vântului scăpat bezmetic din hergheliile nordului depărtat şi rece.

          Dinspre Cotroceni în PDL a şuierat de-adevăratelea Crivăţul, gata-gata să-l ia pe sus pe puţinul la trup premier cu guvern cu tot, în spaima îţepenită mut a opoziţiei.

          Singur Mazăre întrezărea ceva soluţii pregatind la şcoala de vară a TSD cateva brazilience şnur, care alături de taylandeza lui Ponta să atragă investitorii străini la SPA-urile lui Vântu, şi relaxaţi, aceştia să-şi dezlege baierele pungii în buzunarele rupte ale romanilor. După mine, dacă Ponta-l ascultă pe pontosul de Mazăre, face o mare greşeală prin omisie, eliminând din competiţie resursele naţionale de frumuseţe de pe centură şi stimulând în continuare munca la negru.

          Cât dinspre Crin, ăsta şi-a adus aminte ca de-un parfum de femeie tot de Klaus Iohannis.

          S-a făcut remanierea. Şi cine-a pierdut?...După mine au pierdut amazoanele! Altu era orgasmul să strângi între pulpe şi să-i pui zăbala unui armăsar precum Videanu…

Protest deschis _ Virgil Diaconu _ ecouri

Constantin Stan

Protest deschis _ Convorbiri într-o Cafenea neliterară

Notă:


Din an în an câte-un chiolhan
pentru poporul suveran!
Că face bine la PR (piar)
când eşti primar



(Discuţia are loc într-o cafenea)

*

_ S-a anunţat în cetate că se taie un porc.
_ Ba nu, s-a anuntat în cetate pe mai multe fire, pardon surse că se taie din schemă unul subţire de la cultură. Nu mai sunt resurse.
Dilemă şi ură! Acelaşi ecou. (…) Şi-uite-aşa Virgil deveni erou

*

Prostimea a dat buluc. Sarmalele sfârâiau deja în ceaunul vizionar, ca-n poveste.

*

Trei intelectuali pârliţi, doar trei au simţit necesar că e rost de bucluc şi s-au pus pe proteste (pe ei pe ei pe mama lor), dând cu var şi cu clor, şi înjurându-l abil pe sărmanul de Boc. Cu măsură şi stil.

*

…Un boc e un kil de trotil. Dar un pendiuc?... Ăsta-i un truc, de primar ignifug…

*

_ Mai întâi să ne îngrijim de foc. Porcul e gras şi viu…Să-l ardem pe rug!… Lemne!...(A vorbit un ins mai revolut din câte ştiu, prin semne)

*

Un epicurian a rostit pentru propria lui plăcere, pe nas:
_ La mijloc e nişte interese obscure, şi Virgil s-a ras de la borcanul cu miere,
pe propriul lui glas.

*

Ştiu bine mierea de doi bani, şi nimic mai mult, vă asigur. Dar ascult cum se-ndoaie flasc la urangutani tăişul securii , şi renasc desigur, după o mie de ani...

*

“Nu sacrificăm porcul pe altarul literaturii să-l pârlim cu paie, că stricăm şoriciul...” Vorbi într-un târziu ariciul din poarta prefecturii cu înţelepciunea lui PSD-istă. “De partea cealaltă, artistul să rămână unde-a fost la revistă. Pentru prostime tăiaţi o oaie… şi mustul să curgă în valuri să fie liniste pe maluri!"

*

Efectul: Într-un staul o oaie behăie tristă: “Eu ce mă fac dacă râmâne Virgil la revistă?!”...

*

Dilemă veche, dilemă nouă...Cât despre porc, nici-o problemă e tot în floare, pe ouă.
A consemnat cu rigoare …