Manastirea Neamtu

          Ajungem la Mânăstirea Neamţu, către seară. Nu credeam să mai putem trece dincolo de porţile uneia din cele mai vechi şi importante aşezări monahale din Moldova.
          Semne ale vieţuirii în acest aşezământ, au fost descoperite şi datate încă din sec XI – XII, iar în secolul XIV, domnitorul moldovean Petru I Muşat zideşte în locul bisericii de lemn, o biserică de piatră cu hramul “Înălţarea Domnului”, distrusă la cutremurul din 1471. Actuala biserică este zidită de către domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt între anii 1485 – 1497.
Doar ce intrăm pe sub arcada porţii şi un dangăt prelung, liniştit, ne întâmpină din clopotniţa înălţată de Alexandru cel Bun, înluminând odihna veacurilor.

Urme

Nota: Pentru o imagine mai clara clic pe link

https://picasaweb.google.com/111265753269537402240/Filme#slideshow/5646975418184364978

Voronet. Albastru binecuvantat

Trei luni si trei saptamâni, atât a fost timpul învrednicit înălţării Bisericii Sfintei Mânăstiri a Voroneţului, din 26 mai până în 14 septembrie ale anului 1488. Ctitorul Mânăstirii, slăvitul voievod Sfântul Ştefan cel Mare, a deschis altar de rugăciune Cuviosului Părinte Daniil Sihastrul, bunul său duhovnic şi sfetnic luminat, primul Stareţ al Mânăstirii. Acesta, împreună cu un grup de călugări cu aleasă viaţă duhovnicească, au lucrat la eternizarea frumuseţii gândirii, jertfei şi credinţei neamului romanesc.
Frescele pereţilor exteriori, dominaţi de albastrul de Voroneţ par a fi smulse vămilor văzduhului, acolo unde a urcat în 1496, sufletul pur al Marelui Sihastru.
În anul 1785, după anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic, viaţa monahală este întreruptă preţ de 200 de ani şi se reia abia în 1991, cu o obşte de călugăriţe, sub stăreţia Stavroforei Irina Pântescu
O sfântă candelă s-a reaprins pe lespedea de mormânt a Sfântului Daniil Sihastrul, de unde dimineaţa, după amiază şi la miezul nopţii, călugăriţele iau binecuvântarea pentru slujbe.

Nota; Pentru o imagine mai clara clik pe link
https://picasaweb.google.com/111265753269537402240/Filme#slideshow/5646975161190934338

Cinema Lumina

cuibar de imagini
urma cuvintelor
în zăpada
lustruită
de stele

în spatele ecranului
zumzetul radioactiv
înţesat
de greieri

pauza dintre role
şi fumul înnecăcios
de celuloid
aprins

întaia surpare de mâini
în râpa cu fragi
ademenind
întunericul

tot mai caut
iubito
firavă
îngăduinţa
luminii

Din volumul Bursa ingerilor

Sucevita. Perla a ortodoxiei romanesti

Construita in ultimele decenii ale secolului XVI, pe cheltuiala familiei de boieri Movila, in stilul ce imbina armonios elemente da arta bizantina si gotica cu elemente de arhitectura ale vechilor

biserici din lemn din Moldova, Manastirea Moldovita aduce in zilele noastre cea mai bine pastrata pictura exterioara.
Testamentul artei moldovenesti pus in opera aici de Ion Zugravu si fratele lui Sofronie incheie fericit epoca de mari creatii ale acelui secol de aur, inaltand in panteonul artei universale patru capodopere: Humor, Moldovita, Arbore si Voronet.

Nota: Pentru o imagine mai clara clic pe link

https://picasaweb.google.com/111265753269537402240/Filme#slideshow/5645542874908561890

La Putna. Cinci veacuri de straja.

          În Turnul Tezaurului dă roată de veghe străjerul, cu pasul lui rar, apăsat, măsurând clipele veacurilor – celor cinci. Doar Turnul a rămas în picioare, neclintit din vremurile de glorie ale Sfântului Stefan cel Mare şi umbra străjerului, lipindu-se grea de zidul de piatră rece şi aspru, ca însăşi istoria.
          Nenumărate încercări, cutremure, incendii, jafuri şi năvăliri străine, au schimbat înfăţişarea falnică – cea dintâi, a Putnei, poleită cu aur pe dinăuntru şi pe dinafară ("mai mult aur decât zugrăveală").
În secolul XVII, grav avariată, Vasile Lupu rezideşte biserica mânăstirii din temelii şi cu toate că sunt strădanii de a se respecta planurile vechi, nu se mai poate recupera nimic din pictura originală.
          Transformări importante ale arhitecturii exterioare au loc în 1775, când austriecii ocupă Bucovina, şi încă la alte date de referinţă, precum: 1852-1856, 1901-1902 şi ultimele cu intermitenţe, între 1954, continuînd până în 1988 activitatea de reconstrucţie şi restaurare.
          Doar viaţa monahală s-a desfşurat până azi, imperturbabil, de peste jumătate de mileniu, în pofida vremurilor vitrege, a stăpânirii, străine de neam şi credinţă.

Nota: Pentru o imagine mai clara clic pe link

https://picasaweb.google.com/111265753269537402240/Filme#slideshow/5646974772205345170