Dacă fiecare zi în aceasta lume
ar purta un nume, cu siguranţă 15 ianuarie s-ar numi Eminescu
*
Praful stelar acoperind timpul.
Linişti din adânc limpezind
apele.
Eminescu scoboară cu o candelă-n
mână,
iluminând
în aproapele.
Unii, l-au asemuit cu un
voievod.
Alţii l-au înălţat în lumină,
luceafăr.
Eu îl ştiu în salină, săpând izvod
în inima limbii române,
viu şi teafăr
Scara
lui nu urcă la cer.
Bolta
se-adânceşte dedesupt în oglindă.
Flori
de mină şi sori de ger
strălucesc
încuibând
în
grindă.
Pare că salina nu are sfârşit.
ne-a venit rândul să săpăm o
treaptă
încolonaţi, ne sprijinim pe
gândul
că Eminescu
aşteaptă.
Nota: Aceasta poezie poate fi publicata oriunde sub semnatura
Ion Toma Ionescu
Nota: Aceasta poezie poate fi publicata oriunde sub semnatura
Ion Toma Ionescu