Grupaj publicat revista Arges nr 11. 2013

Din arginturile mele

Suntem
            numai frunza
                              pandind
                                          dezradacinarea
                                                                 luminii
                            
                                        semn de mare calatorie


    Din carticica Pasarii cetii   

Riscul de ţarǎ la Guștere, sau riscul de Guștere la ţarǎ…

            Mi-am luat la rând personajele din Gușterele, cartea pe care abia am lansat-o. Așa e frumos sǎ le duc la fiecare în casǎ câte un exemplar. Nu am scris despre neamurile mele numai de bine și trebuie sǎ mǎ grǎbesc cumva pânǎ ce încǎ nu începe sǎ circule informaţia. Mi-am adus aminte de Marin Preda. Dupǎ apariţia Moromeţilor la Siliștea - Gumești, nimeni n-a mai vorbit cu el. Dacǎ s-ar afla și la mine în Merișani, cum timpurile sunt mai fulminante și Slavǎ Domnului, anul ǎsta sunt creșteri importante de tonus din prea plin de rachiu, nu aș exclude ca riscul de carte și preţul în viu, sǎ fie sporit. Aș putea încasa pe ea și ceva aprecieri contondente, ca bonus.

            Contez pe faptul cǎ neamurile mele nu prea se omoarǎ cu lectura, nu fac nici casǎ bunǎ cu internetul și n-am nici știre cǎ sunt prieten pe facebook cu vre-o nepoatǎ.

            Ieri am bǎtut la prima ușǎ, spǎșit. M-a primit o verișoarǎ de mǎtușǎ. Nu ne mai vǎzusem de mulţi ani. Avea un animal care tot mârâia. I-am pus Gușterele pe masǎ, la care m-a întrebat:

            – Costǎ bani? și subtilǎ… Mușcǎ?

            – Doamne ferește, nu costǎ nimic și n-are nevoie de cușcǎ. Eu sunt mulţumit doar sǎ-l ţii în bibliotecǎ, din milǎ. Dacǎ nu-l deschizi nici nu știi cǎ ai în casǎ o reptilǎ…

Clik aici si puteti citi cartea pe scribd

Cǎlugǎrul Piţurcǎ și Zorii de Aur

            – Bǎtrâne, ai auzit de Zorii de Aur? Cicǎ ǎștia sunt pe mânǎ cu Piţurcǎ. E singura posibilitate care ne-a mai rǎmas, sǎ ajungem în Brazilia! Nu înţelegeam cum se legaserǎ firele în raţionamentul încâlcit al prietenului meu, dar am început sǎ fiu atent la conversaţia ce trecuse pe lângǎ mine pânǎ atunci ca o fâlfâire de aripi, fǎrǎ sǎ lase urme. Dacǎ mai trǎgeam nǎdejde la ceva vis a vis de meciul cu grecii, era numai ca Dumnezeu sǎ-i ia minţile lui Piţurcǎ și sǎ primeascǎ mutarea în plic, ca un rǎspuns divin la dorinţa lui exprimatǎ de a se face cǎlugǎr, dacǎ pierde partida. Premizele, lucrau se pare în sensul acesta, cǎci lotul se subţiase prin suspendǎri și accidentǎri. Era puţin probabil sǎ-l mai poatǎ sǎrii din schemǎ pe Maxim, se înzdrǎvenise și Chiricheș, Lobonţ se ceruse singur afarǎ, Dodel și cu Raţ era clar cǎ mai rǎu încurcǎ…

            Îl înţeleg și pe Dumnezeu, cum sǎ-l lași pe Piţurcǎ sǎ devinǎ cǎlugǎr! Îl citise-n intenţii, s-ar fi ridicat cu pretenţii sǎ antreneze echipa de extratereștrii a îngerilor.

            – Ce e cu Zorii de Aur? cǎ Mitroglou joacǎ în centru, nu e nici pe extrema dreaptǎ și nici pe cea stângǎ.

            – Uff ! Cum dracului oi fi scris tu Gușterele cǎ nu-ţi merge mintea de loc! Extremiștii ǎia de la Zorii de Aur joacǎ în tribunǎ și FIFA e cu ochii pe ahei! Important doar serviciile sǎ stea pe metereze și sǎ filmeze, sǎ-i ţinǎ strâns cu camera pe ei. Nici nu  mai conteazǎ, spun asta cu nǎduf, cǎ pazvangiu de Mitroglou-i e lup și mieii noștrii au gǎlbeazǎ...

            Mergem in Brazilia

Colocviile argesului. ALFA TV

Emisiunea intreaga