Riscul de ţarǎ la Guștere, sau riscul de Guștere la ţarǎ…

            Mi-am luat la rând personajele din Gușterele, cartea pe care abia am lansat-o. Așa e frumos sǎ le duc la fiecare în casǎ câte un exemplar. Nu am scris despre neamurile mele numai de bine și trebuie sǎ mǎ grǎbesc cumva pânǎ ce încǎ nu începe sǎ circule informaţia. Mi-am adus aminte de Marin Preda. Dupǎ apariţia Moromeţilor la Siliștea - Gumești, nimeni n-a mai vorbit cu el. Dacǎ s-ar afla și la mine în Merișani, cum timpurile sunt mai fulminante și Slavǎ Domnului, anul ǎsta sunt creșteri importante de tonus din prea plin de rachiu, nu aș exclude ca riscul de carte și preţul în viu, sǎ fie sporit. Aș putea încasa pe ea și ceva aprecieri contondente, ca bonus.

            Contez pe faptul cǎ neamurile mele nu prea se omoarǎ cu lectura, nu fac nici casǎ bunǎ cu internetul și n-am nici știre cǎ sunt prieten pe facebook cu vre-o nepoatǎ.

            Ieri am bǎtut la prima ușǎ, spǎșit. M-a primit o verișoarǎ de mǎtușǎ. Nu ne mai vǎzusem de mulţi ani. Avea un animal care tot mârâia. I-am pus Gușterele pe masǎ, la care m-a întrebat:

            – Costǎ bani? și subtilǎ… Mușcǎ?

            – Doamne ferește, nu costǎ nimic și n-are nevoie de cușcǎ. Eu sunt mulţumit doar sǎ-l ţii în bibliotecǎ, din milǎ. Dacǎ nu-l deschizi nici nu știi cǎ ai în casǎ o reptilǎ…

Clik aici si puteti citi cartea pe scribd