Fiecare poet este dotat
cu o oglindǎ convexǎ în care se privește pe sine ca prin hubloul unui batiscaf.
Scormonește adâncurile cu aerul cǎ fotografiile pe care le capteazǎ sunt unice.
Separat de mine, ieri la
Târgul de carte, în batiscaful imens, am avut revelaţia cǎ pot îngǎdui pe
cineva chiar dacǎ era cu spatele și nu mǎ vedea. Scruta zidul de sticlǎ, cântându-și
cu furie dragostea.
Descumpǎnit, vedeam
degetele mele amprentând vitralii pe pielea ei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu