Ursitul

Azi noapte te-am vǎzut goalǎ

între douǎ oglinzi.
Apele lor te incolǎciserǎ
ca douǎ pârâuri gemene
de munte.

Se repezeau pe curmǎturǎ

între cele douǎ muncele
rotunjite de dogoarea
soarelui verii.
Sǎreau stropi.

Abia de se zǎreau în ceaţǎ

douǎ mure așezate simetric
în calea sǎlbǎticiunilor.
Ochi mei doi,
tocmai învǎţaserǎ sǎ urle
ca puii de lup.

Spre dimineaţǎ
ai deschis fereastra
afarǎ bântuiau strigoi
și crǎpau pietrele de ger.
Grâul încolţise pe pervaz
și atârna de cer 
funia de usturoi.