Nimic nu e
totul, luminǎ în stare purǎ… Am așteptat noaptea sǎ împlineascǎ un miracol, dar suntem oameni
nu îngeri și viaţa e altfel decât ne dorim. Cel care scrie, nu poate trece peste lacrimile îngheţate ale
Aureliei Ion, îngerul voluntar, ce și-a risipit bucuria de a putea sǎ ajute, sǎ
dǎruiascǎ, sǎ spargǎ ceaţa ce ne-a cuprins și pare cǎ ne stǎpânește hidoasǎ. Cu
mâna înţepenitǎ pe manșa avionului, pilotul s-a scurs neputincios de greutatea
destinului sǎu luînd cu el viitorul… în ultimul zbor. Cei ce trebuiau s-o ţinǎ pe
Aurelia cu noi, n-au ajuns.
Pentru bâjbâiala
și inadmisibila vinǎ a întârzierii intervenţiei autoritǎţilor, nu existǎ nici o
explicaţie. Probabil toţi au așteptat sǎ aparǎ premierul la Pușcalǎu, la B1, sǎ
ia frâiele comenzii și sǎ dispunǎ ordinele, curajos și ferm. Sǎ ridice ratingul
și sǎ sporeascǎ intenţia de vot. N-a fost sǎ fie. Nu s-a știut cǎ îngerii pot
face hipotermie.
Încǎ nu s-a
gǎsit vinovatul.
Mulţi ar
trebui sǎ-și dea demisia din mandatul de om!