Exista Everest

Sunt inaltimi la care visezi dar pe care nu le atingi niciodata.  Pentru ca nu ai curajul, nu esti pregatit sa escaladezi, iti cunosti limitele, sau te temi pur si simplu fara sa incerci ca ai rau de inaltime. Pe munte nu te aventurezi, nu-l poti pacali, de aceea trebuie sa te gandesti bine cand ai inceput ascensiunea, sa simti sub talpa ca nu-ti fuge piatra de sub picioare.  Altfel muntele nu te iarta.

In viata, dar mai ales in sport, fiecare domeniu isi are Everestul sau. Accept ca nu am diacriticele cu mine, nu sunt acasa, dar nu va pierdeti in amanunte, aveti incredere si cititi mai departe textul chiar daca vi se pare mai greoi, urcati cu mine, cunosc muntele bine si mai ales stiu ce spun.

Cand a plecat de la Constanta, incaltata in adidasi si cu geanta burdusita de rachete, visul Simonei Halep era sa cucereasca muntele.  Auzise ea ca pe platourile inalte, daca ajungi, sunt insirate terenurile de tenis unde puteai sa te masori cu marile jucatoare ale lumii.  Pe culmile acelea nu mai calcase nici o fata de-a noastra.  Numai nebunul de Nastase  reusise si pentru ca venea din alta lume, s-au strans cu toti curiosi in jurul lui, sa asculte bancuri si glume. Si pentru ca acolo se vorbea numai zeieste si rar, ca sa se inteleaga cu ei, i-a invatat romaneste. Drept e ca Nasty al nostru, bijutier inascut, avea har isi alegea cuvintele numai de la origini… si le-a placut.

Cand Simona a ajuns novice la Paris, la prolog cum s-ar zice, campioana la Roland Garros,  mai intai s-a convins ca exista Everest. A dat un lob dinadins si mingea s-a dus ca piatra, cam cat inaltimea muntilor Tatra si nu s-a mai intors. De atunci tot urca muntele. Prima suta, primele douazeci, primele zece, primele cinci, e deja acolo pe platoul inalt. Prima romanca. Se vede Everestul, restul nu mai conteaza

Invataturile lui Tiriac

Tiriac spunea odata, anul trecut cand a inceput ascensiunea Simonei Halep, ca valoarea iti este conferita si tu esti constient ca o ai, atunci cand intr-o zi mai proasta castigi meciurile cu adversari egali tie sau mai puternici, dintr-o anumita inertie.  Cum ar veni,  umbra rachetei tale ar functiona singura, dincolo de racordul ei s-ar deschide ca gura unui monstru adevarat, ca o gaura neagra stand sa inghita  ghemul acela portocaliu si scuipandu-l apoi nevazut in terenul adversarului, oricum s-ar numi el, paralizat, care bietul n-ar mai avea timp sa intelega unde si cum s-a intrerupt logica balistica a mingii.

Si ieri si alaltaieri la Indianapolis, in setul decisiv, dupa cate doua breakuri successive ale adversarelor care pareau sa incheie lupta, Simona si-a amintit cuvintele batranului magician si le-a sorbit sensul descoperind locul unde statea ascunsa apa vie. Se pare ca valoarea romancei noastre a inceput sa se decanteaza frumos. Mai e atat de putin si patrundem in topul primelor cinci tenismane ale lumii, de fapt mai e un singur pas. Bravo Simona!

Radu cel Frumos – file din poveste

           Radu cel Frumos, i-ar fi zis ieri fratelui sǎu vitreg, mai liberal în comportament, trecut ca o fecioarǎ neprihǎnitǎ cu arme și bagaje în iatacul lui Mehmet. Hmm!... Cu bagaje mai cǎ înţeleg cǎ și-o fi luat lenjerie de schimb, dar ce sǎ caute armele în cuibușorul de nebunii al împǎratului tânǎr? Rǎspunsul vine de la sine:

          “Ca sǎ fie cât de cât respectat, mǎcar de ochii presei aservite, adevǎrul istoric...”.

          Cicǎ Frumușelu și-ar fi lǎsat motocicleta dupǎ colţ sǎ nu bage prostimea, corul analiștilor de seamǎ, s-ar fi urcat în copac și ajuns la nivelul ferestrei, ţuști în iatac și n-a mai coborât de-acolo. Aici izvorul istoric scris, nu e prea precis. Unii susţin cǎ înainte de înfruptǎ, la preludiu, s-ar fi dat o luptǎ cu junghere cǎ nu s-ar fi aflat în studiu cine sǎ fie muiere…

          Izvorul oral e mult mai banal.
          Cicǎ un evreu s-a dus la o prostituatǎ:
          – N-am mai fost niciodatǎ pânǎ acum la o prostituatǎ, zice el, o faci cu mine?
          – Da, dar sǎ nu fie prea pervers, rǎspunse ea rușinatǎ.
          – Nu, vreau doar s-o facem cum o fǎceam cu nevastǎ-mea când trǎia…
          – Mi se pare acceptabil… Ia zi cum o fǎceai cu ea?  
          – Gratis!

Dialogul de la urmǎ e doar un asis la pamflet.

Litere albe

          Stau în faţa calculatorului, ca un copac mai stingher cu vârful retezat cǎruia i s-au scurtat toate crengile și din tulpina groasǎ, ici colo, la încheieturi, i-a mai dat câte un lǎstar. Bate vântul cu putere și bradul tânǎr din faţa geamului se smucește și geme. E aceeași senzaţie pe care o am când sunt la Constanţa și vǎd cum izbește marea de zidul bǎtrânului Cazinou.

          Încǎ o rafalǎ și cǎrǎmizile din gelatinǎ verde se vor prǎbuși în apǎ. Dar nu se întâmplǎ, cetina pare cǎ se hârjonește cu vântul și se agaţǎ într-o îmbrǎţișare sǎlbaticǎ de umerii lui. Vântul amuţește câteva clipe topit de patimǎ și se nǎpustește din nou.
          Prea multǎ risipǎ pentru oasele mele cǎrora le-a înmugurit durerea pe la încheieturi, stând nemișcat în faţa calculatorului.           
          Întorc privirea. 
          În ecran au înflorit literele albe ca niște ghiocei pe câmp.

Breaking News

               Rreaking News: Halep a castigat greu cu Saharova in turul trei la Indianapolis 6-2/ 4-6/ 6-4. Important ca a castigat!