La Castelul Bran

In vizita la Bran las sa vorbeasca doar Nikonul

 

         O poveste cu tradari inceputa chiar mai demult pe vremea dacilor si continuata pana azi...

 

Evident dezechilibrul, greutatea armurii...

Sa asteptam cu rabdare norocul vine pana la urma...

Weekend la munte 2

          Aplecasem urechea în iarbǎ pe costișa muntelui și ascultând miezul pǎmântului, încercam sǎ pǎtrund în culcușul uriașilor din cerul de dedesubt. Timpul se auzea precum curentul electric scurgându-se, neîntrerupt și lin, între doi stâlpi de telegraf.

          Pǎsǎrile ciripeau întrecându-se în lire și brazii prinși în horǎ nimbau în interior, conturul în oglindǎ al crestelor înzǎpezite.

          Uriașii se dezmorţeau sub așternutul de piatrǎ. Vântul cu șuierul lui rece venea dinspre nord și harfele brazilor rǎspundeau prelung.

          În afara noastrǎ nimeni, nicǎieri. Doar furnicile impenetrabile

în hǎţișul ierbii, adulmecau urmele risipite azi noapte în rǎgetul de dragoste al cerbilor.

          Singur, vântul, stârnește continuu pacea în veșnicia locurilor.

          Ne-am împǎrţit misiunile: Ioni culege urzici într-un luminiș,

Puiu se aleargǎ cu copiii, sǎ le creascǎ pofta de mâncare, Cristina pregǎtește Nikonul sǎ facǎ faţǎ fotografiilor artistice, iar eu, notând într-o agendǎ aceste rânduri.

          Apunne soarele dupǎ culme, în timp ce lichenii aburcǎ pe trunchiul copacilor raza din umbrǎ a farurilor.

\

Weekend la Bran

          Patru zile pe munte fǎrǎ ţipetele antenelor, fǎrǎ vocea lucioasǎ și lunecoasǎ a premierului, ușor strepezitǎ de agurida întrebǎrilor ziaristelor de la B1, dar mai ales de ameninţarea de hǎcuire slobozitǎ din rǎrunchii baronilor însângeraţi de sǎgeţile muiate în argint ale DNA. Patru zile de pace cu avioanele de vânǎtoare F-35, activate ca niște suveici, ţesând pe cerul patriei o cuverturǎ de fum unde se zbate prinsǎ în mreje ca un gândǎcel întrerupt, Vocea fǎrǎ semnal a Rusiei. Patru zile fǎrǎ internet, într-un timp împietrit, primind vești doar prin vocile munţilor.

          Muntele ne-a primit cu suspiciune și ceaţǎ, dar s-a schimbat brusc citindu-ne gândurile. Rândurile ce vor urma sunt scrise cu Nikonul. Nu înainte de a-și potrivi obiectivul în culorile unui pǎun.

          În prima zi am ajuns la cetatea de vamǎ, pânǎ în poarta castelului.

 

Cenaclu de urgenta

https://www.facebook.com/cenacluldeurgenta?fref=ts