Ultimul tropar

Se dedicǎ lui Aurel Sibiceanu

Nu poţi intra cu vorbele tale

fiinţe slobode, stol de vrǎbii

rǎtǎcite în bisericǎ

Lași ceara mirǎrilor

sǎ se topeascǎ potolit

sub privirea blândǎ

a sfinţilor din icoane

Stai în genunchi

îngreunat de carne

precum corabia

care și-a pierdut nordul

inundatǎ de apele oceanului

și descoperi smerit și senin

adânc în tine crucea

fiordul cuvântului din urmǎ

în numele Tatǎlui, al Fiului

și al Sfântului Duh

AMIN

Intr-o înserare ruginitǎ a deșertului

Proiect „Recenzii" - Lectură publică Aurel Sibiceanu

Proiect „Recenzii" - Lectură publică Aurel Sibiceanu

Notatiile mele . Privelistile scribului

Cireșul de mai târziu

Te-am aşteptat
cum aștepţi sǎ se coacǎ
cireşele de mai târziu iubito!
Şi iată că s-a-ntâmplat minunea,
cireşul alergând pe scări
doldora de cireşe a urcat
la mine
în garsonierǎ.

N-am decât să mă urc în cireş,
să simt în cerul gurii
dulceaţa fructelor...

Ştii cum sunt eu acum?...
Îţi poţi închipuii?
Stau şi mă-ntreb ca prostu
privind în soare,
îndoit de genunchi,
ǎle mai demenţiale cireșe...
Dacă încep din vârf,
sǎ vrei nu-i de-ajuns,
se poate rupe vre-o cracǎ...
Dacǎ încep de pe poale,
cireșele-s mai acrișoare...

                                                                Foto Eugen Calota

Conotaţii la ISIS

 
          Sub semnul dorului de Eminescu ieri am avut de ales între partea întunecatǎ a lumii, adicǎ sǎ particip la protestul poeţilor pe scǎrile Muzeului Literaturii și partea unde se întrezǎrea puţinǎ luminǎ firavǎ cu faţa spre viitor. Am ales Serile Isis, eliminând din start cuvântul literare (Serile Literare Isis), cu siguranţǎ revanșard, ce-ar fi putut declanșa migrenele și spaimele guvernanţilor obligaţi sǎ ia mǎsuri preventive și sǎ dirijeze cǎtre obiectiv un pluton de jandarmi ca sǎ ţinǎ sub observaţie locul predispus  sǎ devinǎ sensibil. Chiar mǎ gândisem sǎ strecor gazdelor propunerea mea, de a scoate din titlul manifestǎrilor, adverbul ocult. Pânǎ la urmǎ, prins de atmosfera plǎcutǎ, familiarǎ, veche, liniștitǎ, am uitat sǎ comit sugestia. De fapt, privind acum la rece (mǎ ajutǎ și natura de ieri pânǎ azi deja a rǎgușit vara), mi-am dat seama cǎ riscul unei intervenţii în forţǎ, strategic era puţin probabil, zgomotul bocancilor jandarmilor pe carosabilul Strǎzii Sfinţilor, ar fi dǎrâmat cu siguranţǎ zidurile caselor dintr-un București de demult. Și de unde bani pentru reconstrucţie, ajutoare sociale etc, în preajma alegerilor prezidenţiale!...

          Un interior adecvat la numǎrul 12, For Frends Bar. Un decor inspirat, cu semne heraldice și sloganuri pe pereţi.

Ceata de invitaţi a umplut spaţiul la ora anunţatǎ, iar Claudia Minela, ca un adevǎrat amfitrion, a împrǎștiat pe mese prǎjituri de casǎ fǎcute de mâna ei, cu multǎ dragoste. Totul s-a desfǎșurat sub semnul prieteniei (rara avis), cu respect pentru poezie și înţelegere a emoţiei celor mai tineri. 

          Gabriel Gherbǎluţǎ a venit însoţit de amicul Eugen Pahonţu, aducând cu ei nu doar o sama de cuvinte – poezie valoroasǎ, ci și o geantǎ burdușitǎ cu o seamǎ de bluesuri împrumutate pe semne de la Radio Vocativ.

          Doina Roman ne-a dǎruit câteva Praguri din romanul abia lansat. Eu am avut bucuria sǎ am alǎturi pe buna mea prietenǎ Claudia Duminicǎ și am citit împreunǎ din „Nordurile” mele care bântuie de o vreme și-și caute coperţi.

          Surpriza a venit din partea Ralucǎi Neagu. Ea ne-a uimit citindu-ne dintr-o culegere de poezie a penitenciarelor, fǎrǎ sǎ ne dezvǎluie numele autorilor, nu avea voie.

Am rǎmas marcat de simplitatea clarǎ și adâncimea profundǎ, penetrantǎ a imaginilor, punând totul pe seama singurǎtǎţii și izolǎrii de lume. Dar Claudia, care tocmai venise din Olanda, mi-a vorbit de un blestem al drogurilor, care dupǎ ce-ţi deschide cǎile unei cǎlǎtorii fǎrǎ limite, te lasǎ din braţe la marginea unui zid. Preţul visului – un coșmar nesfârșit! Mi-am adus aminte un detaliu, printre puţinele pe care ni le-a putut oferi Raluca Neagu, condiţia autorilor. Se aflau în viaţa realǎ, studenţi, doctoranzi, unii dintre ei consumatori de droguri. Nu era și Gigi Becali.  

          Mulţumesc de searǎ Claudia Minela!