Cod roșu

          Afarǎ e o vreme urâtǎ. Ea are însǎ șansa, dupǎ brambureala obișnuitǎ a codurilor, sǎ-și revinǎ și sǎ-și intre în normalitate. Cu toate turbulenţele climatice care par sǎ redeseneze traseiele meridianelor și paralelelor, avem certitudinea cǎ nu peste multe zile, dupǎ o noapte mai lungǎ, genialul pictor al iernii va așterne pe simezele gata pregǎtite, sub paleta unei singure culori, viziunea în alb asupra vieţii.

          Din aceastǎ perspectivǎ lucrurile în continuare se rotesc.

          Dar mai existǎ, vrem nu vrem, încǎ o perspectivǎ mult mai dramaticǎ. Semantic vorbind, niciodatǎ cred nu a fost mai urâtǎ Românica oamenilor în interior. Și nu se zǎrește la orizont un pictor genial sau un președinte care sǎ uneascǎ culorile spectrului într-o punte peste care sǎ trecem mândrii cǎ suntem români. Cu adevǎrat mândrii, nu cu stigmatul minciunii pe frunte.
          Viziunea în negru asupra vieţii ne cuprinde lent

Eliberarea de fariseu

           Dumnezeu mai știe cine e Turcescu! Nu e în nici un caz adevǎrul. Nu așa aratǎ el. Mai repede pare a fi minciuna, jucatǎ de un actor cabotin, sau un actor sclipitor pe alocuri, care își joacǎ odatǎ cu spaima rolul vieţii. Nu-l va cǎuta însǎ dupǎ spectacol  marele regizor.

           E mai greu de explicat brusca religiozitate. A intrat în pielea lui Gâdea, dar, sǎ-l iei pe Dumnezeu în rǎspǎr!?... Nu e de loc a bunǎ! Cum îmi zicea mie demult, abia de mai ţin minte, bunica Pǎuna.

           Eu vǎd aici un pescar ce-și pune momeala urât mirositoare în undiţǎ și trage nǎdejde sǎ dea la crap. Dar tare mi-e teamǎ cǎ balta e plinǎ de plevușcǎ.

          Sǎ avem rǎbdare și încredere (nu zicea el așa?), în ǎia care judecǎ! Dacǎ mai e ceva cu dreaptǎ judecatǎ la noi acum sǎ alegem. Apropo de treaba asta, sǎ ne ferim de câinii turbaţi. De la o vreme umblǎ liberi pe drum, toţi acoperiţi, mascaţi.

          Sǎ nu ne trezim mușcaţi, sub roţi!

Plai bǎlai – pamflete politice

Casa Poporului. Noaptea 555

          
           Astǎzi premierul nostru e Laurenţiu cǎci e ziua lui.

LA MULTI ANI LAURENTIU! Bucuriile tale sunt și ale noastre, deci: Sǎ ne bucurǎm împreunǎ! Aniversǎrile pânǎ în 40 de ani sunt prilej de bucurie. Ai viaţa înainte poţi sǎ visezi. Lucrurile rele le dai deoparte și mergi sigur, încredinţat cǎ încǎ poţi descoperii calea regalǎ.

          Și Bucureștiul împlinește azi o cifrǎ rotundǎ. E o serie scurtǎ a cifrei 5. Cinci sute cinci zeci și cinci de ani de la atestarea documentarǎ. Dupǎ ce am servit din tortul lui Laurenţiu, cǎtre ora zece ne-am urcat în mașini sǎ mai prindem ceva din serbǎrile orașului. Ne-am bucurat sǎ constatǎm cǎ noaptea Bucureștiul e un oraș viu.

          Dovada acest video-mapping multimedia 
Filmarile si tortul: Cristina Florescu

Dialoguri absurde

Notǎ: Se dedicǎ Victoria de la Guangzhou de ziua premierului

          – E mic un titlu de campioanǎ la Guangzhou unde ai câștigat dintr-un foc un cec în valoare de 111.163 de dolari și 280 de puncte WTA?

          – E mic dacǎ, te numești Williams, Sharapova sau mai nou Simona Halep! Vine un rǎspuns.

          – Guangzhou nu e cumva în China unde premierul Ponta, în vizita oficialǎ a dumnealui, a semnat contractul cu pui de Crevedia la schimb cu un tren de mare vitezǎ în România?

          – Ǎla e!... Vezi matale? Ce apreciez eu la poporul frate chinez, e  cinstea și cultura dumisale. Halal naţiune! A recalculat factura contractului și constatând cǎ statul roman comform actului e în deficit, i-a mai conferit un titlu de stat în participaţiune premierului Ponta. Nu putea sǎ i-l dea direct. Interpretau ǎștia de la DNA cǎ a primit mitǎ.

          – Ce titlu tataie? Vrei sǎ spui cǎ titlul de la Gguangzhu e un cadou de ziua premierului? și Monica Niculescu n-a intrat în elitǎ, doar a ţinut racheta?

          – Nu neapǎrat, e ca în armatǎ, câteodatǎ e știut cǎ și umbrele  au statui. Când vor face ancheta, falansterul ǎlora de la DNA, vor constata ca Monica e ofiţerul acoperit al Simonei Halep.

          – Și Ponta ce mai e, prea le-ai aiurit?

– Ǎla care ia like-urile!

Kilturi si kilturi

          Referendumul din Scoţia mi-a confirmat cǎ bolile planetei nu sunt incurabile. A fost rezolvatǎ problema kilturilor, dupa ce ieri votul popular a ales cǎ în continuare trebuie sǎ se poarte sub fustanelǎ, lenjerie intimǎ (monogramatǎ sau nu) de preferinţǎ “La Senza”, faimoasa marcǎ oferind, 15% reducere.

          S-a dovedit cǎ electoratul ieșit la vot masiv, a izbutit sǎ estompeze minţile infierbântate și pǎnǎ la urmǎ a rǎspuns “Nu!”. Judecata a pǎstrat normele igienice corecte pentru poporul scoţian.

          La noi, armatele PSD și-au pǎrǎsit cazematele si bat câmpii cu antenele prin coclauri, sǎ lǎmureascǎ poporul cǎ premierul e viitorul președinte, din primul scrutin, doctorul plin de lauri, ofiţerul lor filistin. Moise Guran cu Turcescu, Rareș Bogdan și toţi ǎia de la B1, au descoperit cǎ pe dedesubt ofiţerul e gol. Sub fustanelǎ n-are nimic și e pericol de salmonelǎ și tiriplic…

          Vicepremierul Dragnea a sǎrit ca ars:

          – Povești cretinești! E acoperit!... Sunteţi idioiţi! A fost cu mine! Concret, tocmai și-a cumpǎrat un set de chiloţi, chinezești…

Ii veneau bine.

Plai balai – pamflete politice